eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție final


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Final [ fi-nal ]
VEZI SINONIME PENTRU final PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului final în mai multe dicționare

Definițiile pentru final din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
FINAL
   
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL, -Ă, finali, -e, adjectiv, substantiv neutru, substantiv feminin

1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit.
♦ (Substantivat, forme) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc.
♦ (Substantivat, forme) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.

2. substantiv neutru Încheiere, sfârșit al unei acțiuni, al unei întâmplări, al unei lucrări etc.

3. S. forme Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu, în care învingătorul devine câștigătorul oficial.

4. Adj. (lingvistică; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea.

– Din limba franceza final, latina finalis.
Forme diferite ale cuvantului final: final-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



final
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru final:
final, finală [Atestat: BĂLCESCU, M. vezi 3 / Plural: finali, finale, (6,

8) finaluri / Etimologie: franceza final, lat finalis] 1 a Care reprezintă sfârșitul. 2 a Care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.). 3 a Care se află în urmă, la sfârșit. 4 substantiv feminin Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. 5 substantiv feminin Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 6 sn Încheiere a unei acțiuni, a unei întâmplări, a unei lucrări etc. 7 substantiv feminin Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 8 sn (Muz) Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc. 9 a (Lin; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea.
Forme diferite ale cuvantului final: finală

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

FINAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL, -Ă, finali, -e, adjectiv, substantiv

1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit.
♦ (Substantivat, forme) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc.
♦ (Substantivat, forme) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.

2. substantiv neutru Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc.

3. S. forme Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu.

4. Adj. (lingvistică; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea.

– Din limba franceza final, latina finalis.
Forme diferite ale cuvantului final: final-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FINAL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL2, -Ă, finali, -e, adjectiv

1. Care arată sfîrșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui eveniment etc.); care se află la urmă, la sfîrșit. Silaba finală a unui cuvînt. Nota finală a unei melodii. Meci final. ▭ Țelul final al partidului este făurirea socialismului și comunismului

– orînduirea belșugului și a bunăstării, a culturii și a civilizației celei mai înalte, puse în slujba omului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757.

2. (gramatică; în expresie) Propoziție finală = propoziție subordonată circumstanțială care exprimă scopul în vederea căruia se îndeplinește acțiunea din regentă. Conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală.
Forme diferite ale cuvantului final: final-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



FINAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL, -Ă

I. adjectiv

1. de (la) sfârșit.

2. care arată scopul.
♦ propoziție finală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală.

II. substantiv neutru încheiere, sfârșit.
       • ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc.

III. substantiv feminin

1. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții.

2. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol.

3. (muzică) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte. (< limba franceza final, latina finalis)
Forme diferite ale cuvantului final: final-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

FINAL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL1, finale și finaluri, substantiv neutru Încheiere, sfîrșit al unui lucru, al unei lucrări, al unei întîmplări etc. Era finalul unui lung șir de abuzuri la care se dedase clasa boierească, pe de o parte însușindu-și tot pămîntul țării, pe de alta sporind «boierescul» și transformîndu-l într-o adevărată robie. SADOVEANU, C. 131.(muzică) Ultima parte a unei simfonii, a unui concert etc. Finalul simfoniei a IX-a de Beethoven.

– plural și: (m., învechit) finali (ALECSANDRI, S. 91).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FINAL, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru FINAL, -Ă:
FINÁL, -Ă adjectiv

1. De (la) sfârșit.

2. Care arată, exprimă scopul.
♦ Propoziție finală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală. // substantiv neutru Încheiere, sfârșit (al unei opere, al unei lucrări, al unei întâmplări).
♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc.

2. vezi finală (2). [conform latina finalis, limba franceza final, italiana finale].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

FINAL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINAL adjectiv, s.

1. adjectiv ultim. (Scopul final; etapa final.)

2. substantiv cap, capăt, fine, încheiere, sfîrșit, (învechit) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la final.)

3. substantiv sfîrșit, urmă. (A venit abia la final.)

4. substantiv epilog, încheiere, sfîrșit, (livresc) fine. (final acțiunii unui roman.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

final
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru final:
final a. care e la fine, care termină: frază, silabă finală; cauză finală, scopul pentru care se presupune că a fost făcut fiecare lucru. ║ n. bucată de muzică terminând o operă, un concert.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

FINAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL1 finale n.

1) Etapă care constituie sfârșitul unei acțiuni sau al unei lucrări.

2) Parte care încheie, constituind finele unei compoziții muzicale. /<fr. final, latina finalis
Forme diferite ale cuvantului final: finale

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FINAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL2 finală (finali, finale)

1) Care se află la fine; plasat la sfârșit. Vocală finală.

2) lingvistică Care indică scopul; de scop. Propoziție finală. /<fr. final, latina finalis
Forme diferite ale cuvantului final: finală

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

FINAL
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru FINAL:
FINÁL, -Ă adjectiv (conform latina finalis, limba franceza final, italiana finale): în sintagmele circumstanțial final, circumstanțială finală și poziție finală (vezi).
Forme diferite ale cuvantului final: final-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

final
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru final:
finál, -ă substantiv feminin, plural finale; substantiv neutru, plural finaluri; adjectiv masculin plural finali, fem. finală, plural finale
Forme diferite ale cuvantului final: final-ă

Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

final
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru final:
finál adjectiv masculin, plural fináli; forme singular finálă, plural finále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

final
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru final:
finál1 adjectiv masculin, plural fináli; forme finálă, plural finále
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Final
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Final:
Final ≠ inițial, introducere, incipient
Definiție sursă: Dicționar de antonime

final
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru final:
finál2 substantiv neutru, plural fináluri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

final
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru final:
finál substantiv neutru, plural finále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'FINAL'
FIMÓZĂFimuFINfínăFINÁLfinálăfinalisFINALÍSMFINALÍSMA

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL final
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului final dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Final, finală [Atestat: BĂLCESCU, M.
Vezi 3 / Plural: finali, finale, 6, 8 finaluri / Etimologie: franceza final, lat finalis] 1 a Care reprezintă sfârșitul.
Scopul final; etapa final.
A dus-o cu bine la final.
A venit abia la final.
Final acțiunii unui roman.
FINÁL1 finale n.
FINÁL2 finală finali, finale 1 Care se află la fine; plasat la sfârșit.
Vocală finală.
Propoziție finală.
Scopul final; etapa final.

GRAMATICA cuvântului final?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului final.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul final poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul final sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul final are forma: finale
    VEZI PLURALUL pentru final la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE final?
Vezi cuvântul final desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul final?
[ fi-nal ]
Se pare că cuvântul final are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL final
Inţelegi mai uşor cuvântul final dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Gramatică; în expresie Propoziție finală = propoziție subordonată circumstanțială care exprimă scopul în vederea căruia se îndeplinește acțiunea din regentă
Conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală
♦ propoziție finală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală
♦ Propoziție finală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din propoziția regentă; conjuncție finală = conjuncție care introduce o propoziție finală



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL final

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de oraș?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de narațiuni în versuri și în proză, dezvăluind cu o relativă obiectivitate portretul fizic și moral al personajelor, faptele lor, relațiile lor cu mediul înconjurător
lunecând cu sania sau ca sania
care provine din oraș, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc
a considera ca important
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?