eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție furculita


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Furculiţă [ fur-cu-li-ţă ]
VEZI SINONIME PENTRU furculiţă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului furculita în mai multe dicționare

Definițiile pentru furculita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURCULIȚĂ:
FURCULÍȚĂ, furculițe, substantiv feminin

1. Obiect de metal alcătuit dintr-un mîner și doi, trei sau patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mîncarea la gură. Înfipse furculița în pieptul puiului și spintecă frageda carne albă. C. PETRESCU, S. 149. Cuțite, furculițe pe masă înșirînd... NEGRUZZI, S. II 203.
       • locuțiune adjectiv În furculiță (sau în furculițe) = a) (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decît mijlocul. Cu barba în furculiță și favorite frumoase. CREANGĂ, A. 85. Barba-i deveni lățoasă și-n furculițe, ca două bărbi de țap. EMINESCU, N. 56; b) (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus.

2. Fiecare din cele două piese curbate, încrucișate la unul din capete prin care e fixată inima carului de podul osiei de dinapoi pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare.

– plural și: furculiți (IBRĂILEANU, A. 80, ALECSANDRI, T. 9).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

FURCULIȚĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURCULIȚĂ:
FURCULÍȚĂ, furculițe, substantiv feminin

1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2).
       • locuțiune adjectiv În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus.

2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [plural și: furculiți]

– Furcă + sufix -uliță.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

FURCULIȚĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURCULIȚĂ:
FURCULÍȚĂ, furculițe, substantiv feminin

1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2).
       • locuțiune adjectiv În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus.

2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [plural și: furculiți]

– Furcă + sufix -uliță.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

FURCULIȚĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURCULIȚĂ:
FURCULÍȚĂ furculitae forme

1) Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-un mâner și câțiva dinți la capăt, cu care se mănâncă.
       • Barbă în furculita barbă cu părțile laterale prelungite și cu mijlocul mai scurt. Mustăți în furculita mustăți cu capetele aduse și răsucite în sus.

2) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate și prinse cruciș de inima carului. [G.-D. furculiței] / furcă + sufix furculitauliță
Forme diferite ale cuvantului furculita: furculitae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

furculiță
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru furculiță:
furculíță forme, plural e (despre furcă. despre limba română vine: limba bulgară fŭrkulica, albaneză furkulitsa, limba neogreacă furkalitsa și -ulitsa). Furcă mică, obișnuit cu patru dințĭ, de care oameniĭ se servesc la mîncat. Barbă în furculiță, cu păru ca o furcă cu doĭ dințĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

FURCULIȚĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURCULIȚĂ:
FURCULIȚĂ s.

1. (Transilvania) furcuță. (furculita pentru mîncat.)

2. (tehnic) gemănare, (regional) ciorobăriță, lișiță. (furculita la car.)

3. (tehnic) (regional) pieptene. (furculita pentru țesături groase.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

furculiță
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru furculiță:
furculiță forme

1. unealtă de masă, în forma unei furci mici, de apucat bucățile de carne;

2. după analogie, crestătură la vârful urechii vitelor; figurat cu barba în furculiți.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

furculiță
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furculiță:
furculíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat furculíței; plural furculíțe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

furculiță
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furculiță:
furculíță substantiv feminin, genitiv dativ articulat furculíței; plural furculíțe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'FURCULITA'
furcoáieFURCÓIfurcoiuFURCULEȘTIFURCULÍȚĂFURCULÍȚEFURCÚȚĂFurdFURDÁ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furculiță
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furculiță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
FURCULÍȚĂ furculițăe forme 1 Obiect de uz casnic, alcătuit dintr-un mâner și câțiva dinți la capăt, cu care se mănâncă.
       • Barbă în furculiță barbă cu părțile laterale prelungite și cu mijlocul mai scurt.
Mustăți în furculiță mustăți cu capetele aduse și răsucite în sus.
Furculiței] / furcă + sufix furculițăuliță.
Furculiță pentru mâncat.
Furculiță la car.
Furculiță pentru țesături groase.
Furculiță pentru mîncat.
Furculiță la car.
Furculiță pentru țesături groase.

GRAMATICA cuvântului furculiță?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furculiță.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furculiță poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul furculiță sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul furculiță are forma: furculíțe
VEZI PLURALUL pentru furculiță la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE furculiţă?
Vezi cuvântul furculiţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furculiţă?
[ fur-cu-li-ţă ]
Se pare că cuvântul furculiţă are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL furculiță
Inţelegi mai uşor cuvântul furculiță dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv În furculiță sau în furculițe = a despre barbă cu părțile laterale mai lungi decît mijlocul
locuțiune adjectiv În furculiță sau în furculițe = despre barbă cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; despre mustăți cu capetele răsucite în sus
locuțiune adjectiv În furculiță sau în furculițe = despre barbă cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; despre mustăți cu capetele răsucite în sus

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furculiță

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Grădiniță de copii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pe de rost
registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere
instituție pentru educarea și instruirea copiilor între 3 și 6 ani; grădină de copii
foarte tare, din răsputeri
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app