 | as |
|
| Genitiv [ ge-ni-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU genitiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului genitiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru genitiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru genitiv: *genitív, -ă adjectiv (latina grmitivus și genetivus, despre gignere, génitum, a naște. vezi gen). Care arată nașterea, familia, originea. substantiv neutru, plural e. gramatică În limbile cu declinare, cazu arată originea, posesiunea, calitatea ș. a.: soldațiĭ patriiĭ, om al banuluĭ. (Se poate înlocui cu de, din orĭ cu un adjectiv: vĭață de sihastru, fructe din pădure, vĭață sihăstrească). – Ital. în franceză spaniolă germana și Englejiĭ zic genit-, ĭar uniĭ, la noĭ, zic genetiv fiind-că chear Romaniĭ ziceaŭ maĭ des genetivus. Cp. cu feminin. Forme diferite ale cuvantului genitiv: genitiv-ă duce genitivde genitivta Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV, genitive, substantiv neutru Cazul atributului, răspunzînd la întrebarea «a(l) cui», cerut în limba romînă și de unele prepoziții și locuțiuni prepoziționale. – Variantă; genetív substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV, genitive, substantiv neutru (gramatică) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din limba franceza génitif, latina genitivus [casus]. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV, genitive, substantiv neutru (gramatică) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din limba franceza génitif, latina genitivus [casus]. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV substantiv neutru Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. [Variante genetiv substantiv neutru / conform latina genitivus, limba franceza génitif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV genitive n. lingvistică Caz care indică posesia, apartenența și dependența, răspunzând la întrebarea al (a, ai, ale) cui? /<lat. genitivus, limba franceza génitif Forme diferite ale cuvantului genitiv: genitive Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GENITIV: GENITÍV substantiv neutru caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenența, posesiunea, îndeplinind funcția de atribut. (< latina genitivus, limba franceza génitif) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru genitiv: genitiv n. gramatică cazul ce indică originea, posesiunea și dependența. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru genitiv: genitív substantiv neutru, plural genitíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru genitiv: genitív substantiv neutru, plural genitíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'GENITIV' GENÍSTRĂGENIT-genitálgenitalitátegenitívgenitiválGENITO-URINÁRGENITOPLASTÍEgenitór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL genitiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului genitiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GENITÍV genitive n. |
GRAMATICA cuvântului genitiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului genitiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul genitiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE genitiv? Vezi cuvântul genitiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul genitiv?[ ge-ni-tiv ] Se pare că cuvântul genitiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina pe cineva cu pâine și sare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul genitiv are forma: genitíve
