 | as |
|
| Gramatică [ gra-ma-ti-că ] VEZI SINONIME PENTRU gramatică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gramatica în mai multe dicționareDefinițiile pentru gramatica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ (< latina grammatica) substantiv feminin 1. Ansamblu de reguli privitoare, la modificarea formei cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze. 2. Disciplină a lingvisticii al cărei obiect de studiu îl constituie structura gramaticală a unei limbi date. • Gramatica comparată (sau comparativă) studiază faptele de limbă ale unei familii sau ale unui grup de limbi înrudite. prin metoda comparației. Gramatica descriptivă studiază structura gramaticală a unei limbi, așa cum se prezintă într-un anumit moment al evoluției ei, • Gramatica istorică studiază faptele de limbă în evoluția lor. • Gramatica normativă descrie structural gramaticală a unei limbi și dă indicații asupra corectitudinii unor forme și construcții, în conformitate cu normele literare. • Gramatica contrastivă studiază comparativ gramaticile a două limbi (una bază și alta țintă), cu scopul de a stabili elementele asemănătoare și cele diferite ale structurii lor și de a determina consecințele acestor asemănări și deosebiri în procesul de însușire a limbii-țintă. • Gramatica generativă este un tip de gramatica formală, constituită dintr-un număr finit de reguli (de combinare), care, aplicate unui vocabular (de asemenea finit), servesc la definirea, prin enumerare, a clasei (infinite) de propoziții corect formate într-o limbă dată. • Gramatica transformațională este o gramatica de tip generativ care conține reguli (de transformare), prin a căror aplicare, din anumite construcții (propoziții) corecte, se obțin alte construcții (propoziții) corecte. 3. (informatică) Cvadruplu format din două mulțimi finite și disjuncte (numite mulțimea simbolurilor neterminale și mulțimea simbolurilor terminale), un simbol neterminat fixat (numit simbol de start) și o mulțime finită de reguli (reguli de rescriere sau de producție), ce generează un limbaj. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ, (2) gramatici, substantiv feminin 1. Ansamblu de reguli asupra modificării cuvintelor și a îmbinării lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă de structura gramaticală a unei limbi. Făcînd abstracție de particular și concret, atît în cuvinte cît și în propoziții, gramatica ia acel element comun care stă la baza modificărilor cuvintelor și a îmbinărilor lor în propoziții și construiește din acel element comun reguli gramaticale, legi gramaticale. STALIN, PROBL. lingvistică 22. Gramatica încă n-a învățat-o și verb reflexiv:ea să fie gazetar. ALECSANDRI, T. I 384. • Gramatică istorică = disciplină care studiază din punct de vedere istoric formele gramaticale și valorile lor. Gramatică descriptivă = disciplină care descrie structura gramaticală a unei limbi (la un moment dat). Gramatică comparativă = disciplină care studiază originea formelor gramaticale ale unei limbi și valoarea lor pe baza comparării științifice cu formele corespunzătoare din limbile înrudite. 2. Manual de gramatică (1). Musteciosul Davidică de la Fărcașa, pînă tipărea o mămăligă, mîntuia de spus pe de rost, răpede și fără greș... pronumele conjunctive de dativ și acuzativ din gramatica lui Măcărescu. CREANGĂ, A. 84. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ substantiv feminin 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (prin analogie) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. • (informatică) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< latina grammatica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ, gramatici, substantiv feminin Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, prin extensie, cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din latina grammatica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ, gramatici, substantiv feminin Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care studiază structura gramaticală a unei limbi sau, prin extensie, elementele constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din latina grammatica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ substantiv feminin Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< latina grammatica, conform italiana grammatica, germana Grammatik]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAMATICĂ: GRAMÁTICĂ gramaticaci forme 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul modificării formei cuvintelor și al îmbinării lor în propoziții. /<lat. grammatica Forme diferite ale cuvantului gramatica: gramaticaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gramatică: gramatică forme 1. arta de a vorbi și de a scrie conform legilor limbei; 2. carte coprizând regulele limbei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gramatică: gramátică substantiv feminin, genitiv dativ articulat gramáticii; plural gramátici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gramatică: gramátică substantiv feminin, genitiv dativ articulat gramáticii; plural gramátici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRAMATICA' grămăjoárăgrămăjúiegramamăGRĂMĂTÍCgramáticăgramaticálGRAMATICALITÁTEgramaticalizágramaticalizáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gramatică Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gramatică dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GRAMÁTICĂ gramaticăci forme 1 Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții. |
GRAMATICA cuvântului gramatică? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gramatică. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gramatică poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE gramatică? Vezi cuvântul gramatică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gramatică?[ gra-ma-ti-că ] Se pare că cuvântul gramatică are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL gramatică Inţelegi mai uşor cuvântul gramatică dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Gramatică istorică = disciplină care studiază din punct de vedere istoric formele gramaticale și valorile lor Gramatică descriptivă = disciplină care descrie structura gramaticală a unei limbi la un moment dat Gramatică comparativă = disciplină care studiază originea formelor gramaticale ale unei limbi și valoarea lor pe baza comparării științifice cu formele corespunzătoare din limbile înrudite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aiul șarpelui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul gramatică are forma: gramátici
