 | as |
|
| Gramatic [ gra-ma-tic ] VEZI SINONIME PENTRU gramatic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului gramatic în mai multe dicționareDefinițiile pentru gramatic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru gramatic: *gramátic, -ă adjectiv (vgr. grammatikós, despre grámma [din *gráphma], literă, despre grápho, scriŭ). De gramatică, gramatical: studiĭ gramatice. Conform gramaticiĭ, gramatical: frază gramatică. substantiv Persoană care știe gramatica. În vechime, filolog. S. forme, plural ĭ (vgr. grammatiké [téhne, artă]). Știința de a vorbi și scrie corect. Linghistică. Carte care conține aceste științe. Gramatica comparată, linghistica comparată, care compară limbile. Gramatica istorică, care studiază limbile de la originile eĭ. Gramatica generală, totalitatea regulelor comune tuturor limbilor. adverb Conform gramaticeĭ (ob. gramatical). Forme diferite ale cuvantului gramatic: gramatic-ă gramatic-óz gramaticghĭ Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC, grămătici, substantiv masculin (Învechit) Scriitor într-o cancelarie publică sau particulară, servind în genere și ca secretar ori contabil. Slujba grămăticilor era să ție socotelile curții boierești. CARAGIALE, O. III 162. Știut-am să-nvăț scrisoare, Sîrbească și romînească, încît ajunsei de mic În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic. HASDEU, R. vezi 15. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GRAMATIC: GRAMÁTIC, gramatici, substantiv masculin (Învechit) Specialist în gramatică; autor de gramatică. Poate că nu veți aduce bănat nici gramaticului, nici profesorului, nici lui Trăsnea. CREANGĂ, A. 89. Unul preface toată limba în -iune, altul în -ție, altul în -iu, altul în -înt... de nu știi cum să te întorci între aceste patru puncte cardinale a gramaticilor. RUSSO, O. 54. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătíc (grămătíci), substantiv masculin – Secretar, scriitor de cancelarie. – Mr. grămătic. limba neogreacă γραμματιϰός (Murnu 27), conform limba bulgară gramatik. secolul XVI., învechit – derivat gramatică, substantiv feminin (ansamblu de reguli cu privire la modificarea cuvintelor), din limba neogreacă γραμματιϰή (secolul XVII); gramatical, adjectiv, din limba franceza ; gramaticesc, adjectiv (gramatical), secolul XVII, învechit Forme diferite ale cuvantului gramatic: grămătíci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC (< limba neogreacă) substantiv masculin (În Ev. medicina, în Țara Românească) Scriitor (secretar) într-o cancelarie domnească sau boierească. • Mare gramatic sau velgrămătic = șef al cancelariei domnești; îndeplinea și funcția de secretar al domnului. În Moldova se numea diac (1). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătíc m. (limba neogreacă grammatikós). Vechĭ. Cîntăreț de biserică, dascăl. Elev care învăța carte la biserică. Contabil, logofăt, martalog, copist. vezi diac. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC, grămătici, substantiv masculin Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (ironic) Lingvist; gramatician. – Din limba neogreacă ghrammatikós. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC, grămătici, substantiv masculin Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (ironic) Lingvist; gramatician. – Din limba neogreacă ghrammatikós. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC gramaticci m. (în evul mediu) Slujbaș la cancelaria domnească însărcinat cu scrierea uricelor; diac; uricar. /<ngr. grammatikós Forme diferite ale cuvantului gramatic: gramaticci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătic m. 1. od., logofăt, scriitor; 2. contabil, secretar: grămătici vătafi de curte GHICA. [greacă mod. GRAMMATIKÓS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTIC substantiv (istorie) diac, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (gramatic în cancelariile domnești din țările române.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GRAMATIC: GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, substantiv masculin și forme Gramatician. – Din limba neogreacă ghrammatikós, latina grammaticus. Forme diferite ale cuvantului gramatic: gramatic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GRAMATIC: GRAMÁTIC gramaticci m. învechit 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus Forme diferite ale cuvantului gramatic: gramaticci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GRAMATIC: GRAMÁTIC, gramatici, substantiv masculin Gramatician. – Din limba neogreacă ghrammatikós, latina grammaticus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătic substantiv verbal CÎNTĂREȚ. DASCĂL. DIAC. PARACLISER. PSALT. ȚÎRCOVNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru GRAMATIC: GRAMÁTIC substantiv masculin (conform latina grammaticus, limba neogreacă ghrammatikos): vezi gramaticián. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătíc (scrib; dascăl) substantiv masculin, plural grămătíci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gramatic: gramátic (gramatician) (învechit) substantiv masculin, plural gramátici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gramatic: gramátic (gramatician) substantiv masculin, plural gramátici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru grămătic: grămătíc (învechit) substantiv masculin, plural grămătíci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GRĂMĂTIC: GRĂMĂTÍC substantiv verbal diac. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'GRAMATIC' gramájgrămăjoárăgrămăjúiegramamăGRĂMĂTÍCgramáticăgramaticálGRAMATICALITÁTEgramaticalizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL GRĂMĂTIC Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului grămătic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii GRĂMĂTÍC grĂmĂticci m. GrĂmĂtic în cancelariile domnești din țările române. GRAMÁTIC grĂmĂticci m. |
GRAMATICA cuvântului GRĂMĂTIC? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului grămătic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul GRĂMĂTIC poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE gramatic? Vezi cuvântul gramatic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gramatic?[ gra-ma-tic ] Se pare că cuvântul gramatic are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL GRĂMĂTIC Inţelegi mai uşor cuvântul grămătic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSau velgrămătic = șef al cancelariei domnești; îndeplinea și funcția de secretar al domnului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL GRĂMĂTIC |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Dat uitării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul grămătic are forma: grămătíci
