eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție greu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Greu [ greu ]
VEZI SINONIME PENTRU greu PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului greu în mai multe dicționare

Definițiile pentru greu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
GREU
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU3, GREA, grei, grele, adjectiv (În opoziție cu ușor)

I. (În sens material)

1. Care are greutate. Toate corpurile sînt grele.
♦ (Sens curent) Care are greutate mare; care apasă tare asupra suprafeței pe care stă; care trage (mult) la cîntar. Vîntul abia clintit al acelui ceas prinse a frămînta marea grea a semănăturilor. CAMILAR, TEM. 146. Cînd strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline, Frumoasă ești, pădurea mea Și singură ca mine... TOPÎRCEANU, B.

8. Vouă și-un butuc vi-e greu, Eu ridic o bîrnă. COȘBUC, P. II 24. Voinicii osteneau, Că povară grea duceau. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 309.
       • Aur greu = aur masiv. Șapte policandre de aur greu, cu cîte șapte sfeșnice, atîrnau din tavanul lucrat în sidef. CARAGIALE, P. 140. Benzină grea vezi benzină. Artilerie grea = artilerie care cuprinde piese de mare calibru, anevoie deplasabile. Industrie grea vezi industrie. (Sport) Categorie grea = categoria boxerilor care au greutatea corpului de la 81 kg în sus.
       • Expresia: Bani grei = bani mulți, sumă mare. Trebuie să dea bătrînul bani grei la avocați. DUMITRIU, P. forme 44. Cuvînt greu = cuvînt hotărîtor, decisiv. A avea pas(ul) greu = a călca apăsat.

2. Îngreuiat, împovărat, încărcat. Era greu pămîntul de atîtea jivine. RETEGANUL, P. V

6.
♦ (La forme; popular, despre femei) Gravidă. Nu trecu mult și fata rămase grea. ISPIRESCU, L. 63.
♦ (Despre nori) De ploaie, de furtună.

II. Care dă senzația sau impresia de greutate, de apăsare.

1. (Despre părți ale corpului) Care pare greu (I

1) (din cauza oboselii etc.). Capul, greu de strălucirea părului și de gînduri, se înclinase ușor pe un umăr, iar zîmbetul

– poate intîiul ei zîmbet cald

– îi întipărise pe figură o nevinovăție de imaculată arătare. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 92. Tîrziu de tot s-a ridicat Și ochii-i se făcură grei. COȘBUC, P. I 231. Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit. EMINESCU, O. I 141.
       • Expresia: A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, trist, îndurerat. Cînd se-apropie de-amiazi, mi-e inima grea. DAVIDOGLU, M. 39. A avea mîna grea = a) a avea mînă tare, care lovește rău; b) (familiar, despre unii chirurgi și dentiști) a lucra dur, provocînd dureri. A fi greu de (sau la) cap = a nu pricepe ușor, a fi prost. Moș Ioane, dar dumneata, cum văd, ești cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înțelege și mai bine. CREANGĂ, A. 164. Ha, ha, ha, greu ai mai fost de cap. ALECSANDRI, T. I 254.

2. (Despre mîncări, alimente) Care îngreuiază stomacul, care produce indigestie; care se digeră sau se asimilează greu; indigest. Carnea de porc e grea la stomac.

3. (Despre miros) Grețos, neplăcut, nesuferit; (despre aer) mirosind rău, închis, încărcat. În atmosfera grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbănă și somnoroasă. EMINESCU, N. 52. Un miros greu de oaie, de ceapă și de rachiu. ODOBESCU, S. III 18. Aici este nu știu ce miros greu. NEGRUZZI, S. I 89.

4. (Despre abstracte) Apăsător, copleșitor. O lene grea se lasă din cerul cald de vară. VLAHUȚĂ, P.

4.
       • Atmosferă grea = aer înăbușitor, atmosferă apăsătoare, gata de ploaie; figurat mediu, atmosferă încărcată de griji, amenințări, certuri etc.
♦ (Despre somn) Adînc. Somnul cel vecinic este greu. MACEDONSKI, O. I 51. Da greu somn am dormit! ISPIRESCU, L. 119.

5. (Despre noapte, întuneric, ceață) Dens, compact. Tovarăși, dați iureș la lupta cea mare Cu întunericul greu și cu beznele! DEȘLIU, G. 28. Fumul vapoarelor îngroșa pîcla grea, apăsătoare. BART, E. 386.

III. (În sens abstract)

1. Care se face cu greutate, anevoie, cu mare încordare de puteri, care cere eforturi mari; dificil, anevoios. Ascensiune grea. ▭ Aceasta este cea din urmă și mai grea slujbă ce mai ai să faci. ISPIRESCU, L. 29. La început se pare greu, dar te vei deprinde. Rădăcina învățăturii este amară, dulci sînt însă rodurile sale. NEGRUZZI, S. I

9.
       • Muncă grea = muncă făcută în condiții vătămătoare sănătății, ca temperatură înaltă sau prea scăzută, umiditate mare etc.
       • (Urmat de un verb la supin) Sînt grei bătrînii de pornit, Dar de-i pornești sînt grei de-oprit! COȘBUC, P. I 58. Un fragment... din poema lui Grațiu Faliscu, ale cărui versuri grele de înțeles ne-au păstrat limba tehnică a strămoșilor noștri, vînătorii latini. ODOBESCU, S. III 64. Încercarea trebuie să fie cît mai grea și de priceput și de îndeplinit. ȘEZ. I 98.
♦ (Despre drumuri, locuri etc.) Anevoie de parcurs, de străbătut. Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră. EMINESCU, O. I 137. Bița calu-și potcovește, De grea cale mi-l gătește. ȘEZ. I 46. Unde-a fi drumu mai greu Să te-ajungă dorul meu, Unde-a fi calea mai grea, Să te-ajungă jalea mea. ib. 166.
♦ Anevoie de înțeles, de lămurit, de rezolvat, de învățat. Problemă grea. Text greu. Întrebare grea. Expunere grea. Limbă grea. ▭ Un călugăr bătrîn stă pe o bancă de lemn, în gang, înaintea porților. Se gîndește la ceva,

– poate

– la ceva greu și adînc. SADOVEANU, O. VII 201.
♦ (Despre răspunderi, sarcini) Anevoie de îndeplinit; însemnat, important, mare.

2. (Despre rele, necazuri, suferințe) Anevoie de suportat; apăsător, mare. La grea belea m-a vîrît iar spînul. CREANGĂ, P. 219. Turcii, măre, mi-l aflau, la greu bir mi-l așezau. ȘEZ. III 212.
       • Temniță grea vezi temniță. Familie (sau casă) grea = familie numeroasă, greu de întreținut.
       • (Adverbial, în expresie) Greu la deal și greu la vale sau greu la deal cu boii mici, se zice despre o persoană care are multe greutăți, pe care n-o ajută puterile sau despre o situație anevoioasă.
♦ (Despre boli, răni, slăbiciuni trupești) Care se vindecă anevoie sau care nu se vindecă de loc; grav. Cînd văzu fiul împăratului că zîna lipsește, atîta îi fu. Căzu la grea boală. ISPIRESCU, L. 311. Rana ce nu se vede, aceea e mai grea.
       • figurat Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta...? ALECSANDRI, P. I 197.
       • Zile grele (sau viață grea, țrai greu) = trai anevoios, viață plină de lipsuri, de suferințe, mizerie. Și strămoșii tăi au dus zile grele. SADOVEANU, O. VI 51. Frunză verde doi pelini, Nu-i greu traiul prin streini, Dar îi greu cînd n-ai cu cine, Cînd nu-i mîndra lîngă tine. ANT. literar popular I 40. Bătrînețe grele = bătrînețe cu infirmități, cu boli. Lovitură grea = lovitură mare, dureroasă.
♦ (Mai ales despre ocări, insulte, pedepse etc.) Serios, grav. Vină grea. Pedeapsă grea. ▭ Boieri, sînteți nebuni? Vă bateți joc de mine?

– «E grea ocara ce ne-o faci», spătarul îi răspunde. COȘBUC, P. I 196.
       • Vorbă grea (sau vorbe, cuvinte grele) = insultă, ocară. A făcut scandal... și a spus vorbe grele. PAS, Z. I 143. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! SADOVEANU, O. I 428.
♦ (Despre timp, împrejurări, situații) Cu greutăți, cu dificultăți; critic. Eu am acolo un hambar plin cu posmagi; ia așa, pentru împrejurări grele. CREANGĂ, P. 330. Atunci, în acele grele și amari minute [ale luptei de la Călugăreni], turcii... stau înmărmuriți și cu durere își întorceau ochii către pustiile Asiei. BĂLCESCU, O. II 64.
♦ Iarnă grea = iarnă geroasă și lungă. verb reflexiv:eme grea = a) furtună. Cărarea asta o știa, Și colo stînca de-adăpost Pe ploaie-n verb reflexiv:eme grea. COȘBUC, P. I 232; b) (mai ales la plural ) verb reflexiv:emuri, împrejurări critice.
♦ (Învechit; despre oameni) Dușmănos, inaccesibil. Se plînse de nemți că sînt grei și scumpi, că nu trimiseră pînă atunci nici oștiri, nici bani, nici ajutoare. BĂLCESCU, O. II 197.
Forme diferite ale cuvantului greu: grea

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

GREU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU, GREA, grei, grele, adjectiv, adverb, substantiv neutru

I. Adj.

1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu.
       • Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate.
       • Expresia: Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv.

2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu.
       • Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut.
♦ (popular; la forme) Gravidă.
♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună.

II. Adj.

1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu.
       • Expresia: A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (familial; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților.

2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate.

3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; prin extensie apăsător, copleșitor.
       • Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; figurat situație încordată, plină de griji, de certuri etc.
♦ (Despre somn) Adânc.

4. (Despre întuneric, ceață etc.) Dens, compact.

III. Adj,

1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea.
♦ (Despre drumuri) Care se parcurge cu dificultate.
♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea.

2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav.
       • Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă.
       • Expresia: (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse.
♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav.
       • Vorbă grea = insultă, jignire. IV. adverb

1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu.
       • Expresia: A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie.
♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu.

2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu.
       • Expresia: A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să... ). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară.
♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu.

3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă.
       • Expresia: A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. vezi substantiv neutru

1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas.
       • Locuţiune adverbiala Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere.
       • Expresia: Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina dificultăți.

2. Povară, sarcină; prin extensie partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc.

3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei.

– latina grevis (= gravis).
Forme diferite ale cuvantului greu: grea

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GREU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU, GREA, grei, grele, adjectiv, adverb, substantiv neutru

I. Adj.

1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu.
       • Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc. cu cea mai mare greutate.
       • Expresia: Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv.

2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu.
       • Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut.
♦ (popular; la forme) Gravidă.
♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună.

II. Adj.

1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etc.). Are capul greu.
       • Expresia: A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (familial; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților.

2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate.

3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etc.; (despre aer) care miroase rău; încărcat; prin extensie apăsător, copleșitor.
       • Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; figurat atmosferă încărcată de griji, de certuri etc.
♦ (Despre somn) Adânc.

4. (Despre noapte, ceață etc.) Dens, compact.

III. Adj.

1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea.
♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate.
♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea.

2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etc.) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav.
       • Zile grele sau viață grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă.
       • Expresia: (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse.
♦ (Despre insulte, pedepse etc.) Serios, grav.
       • Vorbă grea = insultă, jignire. IV. adverb

1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu.
       • Expresia: A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie.
♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu.

2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu.
       • Expresia: A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară.
♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu.

3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă.
       • Expresia: A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etc.). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. vezi substantiv neutru

1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas.
       • Locuţiune adverbiala Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere.
       • Expresia: Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăți.

2. Povară, sarcină; prin extensie partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etc.

3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei.

– latina grevis (= gravis).
Forme diferite ale cuvantului greu: grea

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GREU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU1 adverb

1. Cu toată greutatea, cu multă greutate. Se lăsară greu pe umerii lui Ivancea. DUMITRIU, N. 63. Ea se lăsase dulce și greu pe al lui braț. EMINESCU, O. I 97.
       • Expresia: A-i cădea (ceva) greu la stomac = a-i produce (ceva) indigestie. A-i cădea (sau a-i veni) greu = a se simți ofensat, jignit (de ceva); a nu-i veni bine, a nu-i plăcea, a nu-i prii. De te-oi prinde cu oca mică, greu are să-ți cadă. CREANGĂ, P. 206. A-i fi greu (de cineva sau ceva) = a) a fi sătul sau a-i fi silă (de cineva sau de ceva). Cîteodată parcă mă iubește, alteori însă mă primește cu atîta răceală, parcă-i e greu de mine. La TDRG. Li era amu și lor greu de a tot fi cumătri. SBIERA, P. 188. Să ne întrecem din trîntă.

– Din trîntă? Doar de-ți e greu de viață. CREANGĂ, P. 52; b) a se rușina (de cineva sau de ceva). Ea atunci s-a roșit la obraji, fiindcă-i era greu de mine. SLAVICI, la TDRG. A se lăsa greu vezi lăsa.
♦ (Pe lîngă verbele «a apăsa», «a trage la cîntar», «a cîntări») Mult.

2. Cu greutate, cu trudă. A pricepe greu. A vorbi greu. Greu de înțeles. ▭ Iordan Hagi-Iordan răsufla greu prin somn. C. PETRESCU, A. 351. Știu cum se fac de greu trebile acestea. CREANGĂ, P. 172. Banul se cîștigă greu; Dar ușor se cheltuiește. ALECSANDRI, T. I 317.
       • Expresia: A-i fi greu = a simți greutatea, dificultatea unei acțiuni; a-i fi penibil, a se simți rău. La început mi-a fost greu, apoi m-am obișnuit. ▭ Și zi, nu ți-a fost greu?...

– Să spunem că mi-a fost greu; însemna să nu fi plecat la școală? DAVIDOGLU, M.

8. Mi-era greu s-o văd pe ea plecînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 179. Greu mi-i, dragă, fără tine Și te chem de-atîtea ori,

– Nu din zori și pînă-n sară, Cît din sară pînă-n zori. TOPÎRCEANU, S. A. 87. A-i veni greu (să...) = a se jena (să...). Îmi vine greu să-ți spun. Unde-i greu (cuiva) = unde îl doare (pe cineva) mai rău, unde-i face mai rău. Paloșul din sîn scotea... Ș-așa bine mi-l chitea, Că pe Toma mi-l tăia Pe la furca pieptului... Unde-i greu voinicului. ALECSANDRI, P. P. 73.
♦ (Pe lîngă verbul «a trece») Încet, anevoie. Liniștea din maternitate devenise parcă mai adîncă. Noaptea trecea greu. MIHALE, O. 523. Știu bine că ești dusă, dar te aștept mereu, Și clipele-așteptârii curg tot mai trist, mai greu. CERNA, P.

13.
♦ (Pe lîngă verbele «a o duce», «a trăi») Cu lipsuri, cu privațiuni. Mama trăia deștul de greu din pensia rămasă de pe urma tatălui meu. CAMIL PETRESCU, U. N. 21. Greu am mai dus-o iarna asta! oftă Toader Strîmbu. REBREANU, R. II 67. Trăiesc în lume greu. ȘEZ. III 19. 3.. (Cu sens de superlativ) Rău, grav, tare. Greu bolnav. ▭ Lanțurile greu mă-ncing, Ochii lăcrămînd se sting. BOLINTINEANU, O. 90.
♦ (Pe lîngă verbele «a ofta», «a suspina») Din adîncul inimii. Dar fratele cel mai mic... De moarte nu se-ngrozea Și din ochi nu lăcrima, Dar deodată greu ofta Și domnului că-i zicea... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 500.
♦ (Pe lîngă verbul «a plăti») Scump. Da, i-am văzut pe toți, deslușit: Pe senatorii din sud, plătiți greu, Cu prețul sîngelui meu. DEȘLIU, G. 44.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



greu
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru greu:
gréu (-éa), adjectiv –

1. Grav, cu greutate. –

2. Grav, serios, de temut. –

3. Important, mare, numeros. –

4. Dificil, anevoios. –

5. Supărător. –

6. Adînc. –

7. Aspru, dur, tăios. –

8. (Adj. forme) Însărcinată, gravidă. –

9. (adverb) Anevoie, dificil, cu mare efort. –

10. (învechit) Rău, detestabil. –

11. (S. m.) Greutate, povară, chin.

– Mr. greu, greao; megl. greu, gręo; istr. greu, grę. latina gravis, prin intermediul unei forme popular *grevis (Diez, I, 223; Densusianu, Hlr., 504; Pușcariu 735; Candrea-Dens., 756; Philippide, Principii, 33; REW 3855; DAR; Rosetti, I, 57), conform italiana greve, prov., cat., gal. greu, limba franceza grief, spaniolă, portugheză grave. Este dublet al lui grav, adjectiv, din limba franceza grave; pentru semantismul sensului 8, conform latina gravida. Schimbarea de terminație se explică de către Candrea, Éléments, 19, prin paralelismul cu mea

– meu, considerîndu-se, deci, grea ca punct de plecare; Pascu, Beiträge, 17, preferă de la un latina *grevus. derivat greoi, adjectiv (care se mișcă cu greu, lipsit de vioiciune, mocăit), cu sufix -oi; greutate, substantiv feminin (însușirea unui corp de a fi greu; povară; dificultate; importanță, gravitate; putere, eficacitate; lest; halteră; asprime; gros, parte cea mai importantă, majoritatea), cu sufix -(t)ate, ca în puținătate, singurătate, străinătate (derivat directă dintr-un latina *grevitatēm, pe care o propun Pușcariu 736; Candrea-Dens., 757 și DAR, pare mai puțin probabilă); greime (variantă greuime), substantiv feminin (învechit, greutate, povară); greuință, substantiv feminin (învechit, greutate); greumînt, substantiv neutru (învechit, chin); greunătate, substantiv feminin (Transilvania, greutate); îngreuia, verb (a agrava, a încărca, a face mai greu; a copleși, a împovăra; a încurca, a stînjeni; învechit, a deranja; a lăsa grea o femeie), de la greu sau după DAR de la greoi (după Pușcariu 858 și Candrea-Dens., 759, din latina ingrevāre; după REW 4428, de la ingraviāre); îngreuietor, adjectiv (copleșitor, împovărător); îngreuna, verb, cu aceleași sensuri ca îngreuia, al cărui dublet expresiv pare a fi pe baza sufix -uni, -una, conform miau › mieuna, schiau › scheuna (după Pușcariu 859; Candrea-Dens., 760 și DAR, de la un latina *ingrevĭnāre); îngreunător, adjectiv (copleșitor; agravant); greunatic, adjectiv (Transilvania de Vest, corpolent); îngreutăți, verb (a împovăra, a îngreuna), de la greutate; îngreca, verb (a împovăra, a lăsa grea; a concepe, a zămisli), derivat expresiv de la greu, conform mr., megl. (a)ngrec, (a)ngricare (după Pușcariu 857; Candrea-Dens., 861 și DAR, din latina *ingrevĭcāre). Drăganu, Dacor., IV, 741 îl cita pe grăcina, verb (Olt., a suporta, a suferi), cuvînt rar, pe care îl derivă dintr-un latina *ingrevĭcĭnāre, a cărui explicare pare dificil de admis.
Forme diferite ale cuvantului greu: greu-éa

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

GREU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU2 substantiv neutru sg.

1. Greutate (II 1), dificultate. Ușor te-nalți, cînd te-ai deprins să birui greul. COȘBUC, P. I 174.
       • Locuţiune adverbiala Cu (mare) greu = cu multă greutate sau dificultate, anevoie. Dă din umere și pornește; mai merge el cît merge, pînă ce cu mare greu găsește drumul. CREANGĂ, P. 47. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și muma mea e marea. EMINESCU, O. I 170. Calu-i... cu greu în sînge-noată. ALECSANDRI, P. II 16. Din greu = a) (pe lîngă verbele «a munci», «a lucra») cu multă trudă, cu multă osteneală. Din greu am muncit... cu amar am agonisit. SADOVEANU, O. VII 294. Muncesc din greu, fac tot ce pot. IOSIF, PATR. 33; b) (pe lîngă verbele «a ofta»,«a răsufla», «a dormi») adînc. Moșneagul oftă din greu. DUNĂREANU, CH.

12. Da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Își întinse picioarele... răsuflînd din greu. EMINESCU, N. 56. La greu = cînd e vorba de o treabă anevoioasă. A se codi la greu. A greu = în silă, cu neplăcere. Ca un copil gonit din joc, Ea tot umbla din loc în loc Și-a greu, ca de poruncă. COȘBUC, P. I 255.
       • Expresia: Acu-i greul = a sosit momentul critic, momentul dificil, decisiv; acu-i acu. Ațineți-vă, fraților, c-acu-i greul. ALECSANDRI, T, 1506. A da de greu = a întîmpina dificultăți într-o acțiune începută.
♦ Situație, împrejurare dificilă; impas. Dragu-meu! zise pajura, la mare greu m-ai băgat. SBIERA, P. 87. Scapă-mă din acest greu! ALECSANDRI, T. I 351. îi stă-n putere a scoate pe om de la greu. ȘEZ. II 75.

2. Greutate (I 2), povară. Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-ndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe. EMINESCU, O. IV 179.
       • figurat De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă. EMINESCU, O. I 177. Mijlocul mi se frînge De greul păcatelor, De sarcina armelor. ALECSANDRI, P. P. 255.
       • Expresia: A-i fi (cuiva) mai mare greul să... = a simți mare jale, durere să..., a nu se îndura să...
♦ (De obicei pe lîngă verbele «a duce», «a lăsa») Partea cea mai grea (munca, grijile, lipsurile etc.). Tata suferea... că nu e verb reflexiv:ednic să ducă singur greul casei. PAS, Z. I 142. Fata babei era slută, leneșă, țîfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era «fata mamei», se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsînd tot greul pe fata moșneagului. CREANGĂ, P. 283. Ziua-i viscol, noaptea-i rece, Greul vieții au sosit. ALRCSANDRI, O. 67.

3. (Învechit) Mulțime, gros. [Mihai Viteazul] merse la orașul Gherghița, unde găsi greul ordiei tătărești. BĂLCESCU, O. II 163.

4. (Popular) Artilerie grea. Pregătesc contraatacul... spuse artileristul cu ochii mari. Acum bate greul. CAMILAR, N.

I. 353.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

GREU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU adjectiv, substantiv, adverb

1. adjectiv (învechit și regional) povarnic. (Un obiect foarte greu.)

2. substantiv greutate, încărcătură, povară, sarcină, (livresc) pondere, (popular) tărhat, (învechit și regional) pond, tar, tovar, (Moldova) tăbîrcă, (învechit) greață, greime. (Purta tot greuul în spate.)

3. adverb mult. (Pachetul atîrnă, cîntărește greu.)

4. adjectiv încărcat, plin. (Un coș greu de fructe.)

5. adjectiv împovărat, încărcat, îngreuiat, îngreunat. (Avea spatele greu de...)

6. adjectiv adînc, compact, dens, des, gros. (Ceață greu.)

7. adjectiv indigest. (O mîncare greu.)

8. adjectiv dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (învechit și popular) scîrnav, (învechit) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare greu.)

9. adjectiv irespirabil, înăbușitor, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă greu.)

10. adjectiv adînc, profund. (Un somn greu.)

11. adjectiv anevoios, dificil, (popular) ostenitor, (învechit) ostenicios. (O treabă greu.)

12. substantiv dificultate, greutate. (A dus tot greu acțiunii.)

13. adjectiv anevoios, delicat, dificil, gingaș, (figurat) ingrat. (Are o misiune greu.)

14. substantiv greutate, impas, încercare, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine greuul.)

15. adjectiv dificil, pretențios. (Un text greu.) 16. adverb anevoie, dificil. (greu de înțeles.) 17. adjectiv anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (învechit și popular) necăjos. (A dus un trai greu.) 18. adjectiv apăsător, chinuit, rău. (O viață greu.) 19. adjectiv apăsător, copleșitor, covîrșitor, împovărător, (livresc) oneros. (Îndatoriri greu.) 20. adjectiv aspru, (figurat) cîinesc, cîinos. (O iarnă, o verb reflexiv:eme greu.) 21. adjectiv agitat, critic, frămîntat, tulbure, zbuciumat. (verb reflexiv:emuri greu.) 22. adjectiv grav, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (familial) urît. (O boală greu; o formă greu a bolii.) 23. adverb grav, rău, serios, tare. (E greu bolnav.) 24. adjectiv critic, grav, periculos, primejdios. (Moment greu al unei crize.) 25. adjectiv complicat, dificil. (O problemă greu la matematică.) 26. adjectiv anevoios, dificil, (figurat) aspru, spinos. (Drumul greu al cunoașterii.) 27. adverb abia, anevoie. (greu a scăpat cu fuga.) 28. adverb anevoie, (prin Transilvania) sichiș. (I-a restituit greu împrumutul.) 29. adjectiv aspru, brutal, tare, violent, (figurat) dur. (Vorbe greu.) 30. adverb încet, lent. (Noaptea trecea greu.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

greu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru greu:
greu a.

1. anevoie de purtat sau de mișcat: familie grea, sarcină grea;

2. anevoie de făcut: un drum greu;

3. grav: boală grea, greșală grea;

4. însărcinată (vorbind de femei): a rămas grea. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou GREVIS = clasic GRAVIS]. ║ n.

1. greutatea: lasă tot greul pe fata moșneagului Hristos;

2. partea cea mai însemnată: greul armatei;

3. figurat anevoință: a dat de greu. ║ adverb

1. cu greutate: calcă greu;

2. cu anevoie: înțelege greu;

3. adânc: din greu adormisem Hristos

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GREU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU3 n.

1) Ambianță nefavorabilă. A învinge greul. A fugi de greu.
       • Din greu a) cu mare efort; b) cu intensitate; adânc; profund. La greu unde se cere multă muncă. A da de greu a întâmpina greutăți.

2) Muncă grea și istovitoare; trudă. * A duce greul a face ce este mai greu. /<lat. grevis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

GREU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU1 adverb

1) Cu mari eforturi. A citi greu. A trăi greu.
       • A-i veni greu a) a-i fi neplăcut; b) a ezita.

2) Încet și cu osteneală. Timpul trece greu.

3) Cu (toată) greutatea; greoi. A se lăsa greu pe pat.

4) Foarte tare; rău; grav. A fi greu bolnav. /<lat. grevis

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

GREU
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU adjectiv

1. Greul (Dm; Ștef);

2.

– fam., buc. din Bodești, 1580 (AO VII 304); Radu al Greului (16 B VI 126).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

greu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru greu:
greu adjectiv masculin, plural grei; forme singular grea, articulat greáua, genitiv dativ articulat grélei, plural gréle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

greu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru greu:
greu1 adjectiv masculin, plural grei; forme grea, articulat greáua, plural gréle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

GREU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GREU:
GREU substantiv verbal gros, mulțime.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

greu
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru greu:
greu substantiv verbal GROS. MULȚIME.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

greu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru greu:
greu substantiv neutru, articulat gréul
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

greu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru greu:
greu2 substantiv neutru, articulat gréul
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Greu
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Greu:
Greu ≠ ușor, lesne
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'GREU'
gresoáreGRESÓRgrețăríeGREȚÓSGreugreu-pământuluigreu-pămấntuluigreuímegreuínță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Greu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului greu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un obiect foarte greu.
Purta tot greuul în spate.
Pachetul atîrnă, cîntărește greu.
Un coș greu de fructe.
Avea spatele greu de.
Ceață greu.
O mîncare greu.
O duhoare greu.
O atmosferă greu.
Un somn greu.
O treabă greu.
A dus tot greu acțiunii.
Are o misiune greu.
A trecut cu bine greuul.
Un text greu.
Greu de înțeles.
A dus un trai greu.
O viață greu.
Îndatoriri greu.
O iarnă, o verb reflexiv:eme greu.
Verb reflexiv:emuri greu.
O boală greu; o formă greu a bolii.
E greu bolnav.
Moment greu al unei crize.
O problemă greu la matematică.
Drumul greu al cunoașterii.
Greu a scăpat cu fuga.
I-a restituit greu împrumutul.
Vorbe greu.
Noaptea trecea greu.
Un obiect foarte greu.
Pachetul atârnă, cântărește greu.
Ceață greu.
A dus tot greuul acțiunii.
A dus un trai greu.
O viață greu.
O problemă greu la matematică.
I-a restituit greu împrumutul.
Vorbe greuele.
A învinge greul.
A fugi de greu.
       • Din greu a cu mare efort; b cu intensitate; adânc; profund.
La greu unde se cere multă muncă.
A da de greu a întâmpina greutăți.
* A duce greul a face ce este mai greu.
A citi greu.
A trăi greu.
       • A-i veni greu a a-i fi neplăcut; b a ezita.
Timpul trece greu.
A se lăsa greu pe pat.
A fi greu bolnav.

GRAMATICA cuvântului Greu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului greu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Greu poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Greu sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
    VEZI PLURALUL pentru Greu la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE greu?
Vezi cuvântul greu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul greu?
[ greu ]
Se pare că cuvântul greu are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL Greu
Inţelegi mai uşor cuvântul greu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Aur greu = aur masiv
Artilerie grea = artilerie care cuprinde piese de mare calibru, anevoie deplasabile
Sport Categorie grea = categoria boxerilor care au greutatea corpului de la 81 kg în sus
Bani grei = bani mulți, sumă mare
Cuvînt greu = cuvînt hotărîtor, decisiv
A avea pasul greu = a călca apăsat
A-i fi cuiva inima grea = a fi îngrijorat, trist, îndurerat
A avea mîna grea = a a avea mînă tare, care lovește rău; b familiar, despre unii chirurgi și dentiști a lucra dur, provocînd dureri
A fi greu de sau la cap = a nu pricepe ușor, a fi prost
Atmosferă grea = aer înăbușitor, atmosferă apăsătoare, gata de ploaie; figurat mediu, atmosferă încărcată de griji, amenințări, certuri etc
Muncă grea = muncă făcută în condiții vătămătoare sănătății, ca temperatură înaltă sau prea scăzută, umiditate mare etc
Familie sau casă grea = familie numeroasă, greu de întreținut
Zile grele sau viață grea, țrai greu = trai anevoios, viață plină de lipsuri, de suferințe, mizerie
Bătrînețe grele = bătrînețe cu infirmități, cu boli
Lovitură grea = lovitură mare, dureroasă
Vorbă grea sau vorbe, cuvinte grele = insultă, ocară
♦ Iarnă grea = iarnă geroasă și lungă
Verb reflexiv:eme grea = a furtună
Aur greu = aur masiv
Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru
Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție
Sport Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc
Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți
Bani grei = sumă mare de bani
Cuvânt greu = cuvânt decisiv
Familie sau casă grea = familie numeroasă și greu de întreținut
A-i fi cuiva inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele
A avea mână grea = a a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b familial; despre medici a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților
Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; figurat situație încordată, plină de griji, de certuri etc
Zile grele sau viață grea = trai plin de privațiuni și de necazuri
Lovitură grea = lovitură morală dureroasă
Vorbă grea = insultă, jignire
A-i cădea cuiva greu la stomac = a-i produce cuiva indigestie
= a simți dificultatea inițierii unei acțiuni
= a-i fi neplăcut să
A-i fi greu de cineva sau de ceva = a a-i fi silă, a fi sătul de cineva sau de ceva; b a se rușina de cineva sau de ceva
A-i fi sau a o duce greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară
A ofta sau a suspina greu = a ofta sau a suspina din adâncul inimii, profund de durere, necaz etc
A plăti greu = a a plăti scump, cu mari sacrificii; b a nu plăti la timp
Locuţiune adverbiala Din greu = a cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b adânc, profund
La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă
A greu = cu neplăcere
Acu-i greul = a sosit momentul decisiv
A da de greu = a întâmpina dificultăți
Aur greu = aur masiv
Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru
Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție
Sport Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etc
Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți
Bani grei = sumă mare de bani
Cuvânt greu = cuvânt decisiv
Familie sau casă grea = familie numeroasă și greu de întreținut
A-i fi cuiva inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele
A avea mână grea = a a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b familial; despre medici a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților
Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; figurat atmosferă încărcată de griji, de certuri etc
Zile grele sau viață grea = trai anevoios, plin de lipsuri
Lovitură grea = lovitură morală dureroasă
Vorbă grea = insultă, jignire
A-i cădea cuiva greu la stomac = a-i produce cuiva indigestie
= a simți dificultatea inițierii unei acțiuni
= a-i fi neplăcut să
A-i fi greu de cineva sau de ceva = a a-i fi silă, a fi sătul de cineva sau de ceva; b a se rușina de cineva sau de ceva
A-i fi sau a o duce greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară
A ofta sau a suspina greu = a ofta sau a suspina din adâncul inimii, profund de durere, necaz etc
A plăti greu = a a plăti scump, cu mari sacrificii; b a nu plăti la timp
Locuţiune adverbiala Din greu = a cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b adânc, profund
La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă
A greu = cu neplăcere
Acu-i greul = a sosit momentul decisiv
A da de greu = a întâmpina greutăți
A-i cădea ceva greu la stomac = a-i produce ceva indigestie
A-i cădea sau a-i veni greu = a se simți ofensat, jignit de ceva; a nu-i veni bine, a nu-i plăcea, a nu-i prii
A-i fi greu de cineva sau ceva = a a fi sătul sau a-i fi silă de cineva sau de ceva
A-i fi greu = a simți greutatea, dificultatea unei acțiuni; a-i fi penibil, a se simți rău
= a se jena să
Unde-i greu cuiva = unde îl doare pe cineva mai rău, unde-i face mai rău
Locuţiune adverbiala Cu mare greu = cu multă greutate sau dificultate, anevoie
Din greu = a pe lîngă verbele «a munci», «a lucra» cu multă trudă, cu multă osteneală
La greu = cînd e vorba de o treabă anevoioasă
A greu = în silă, cu neplăcere
Acu-i greul = a sosit momentul critic, momentul dificil, decisiv; acu-i acu
A da de greu = a întîmpina dificultăți într-o acțiune începută
= a simți mare jale, durere să
Latina in limbaj vulgar sau argou / jargou GREVIS = clasic GRAVIS



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Greu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se face burduf de mâncare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
arbore de transmisie care leagă cutia de viteze a unui motor cu arborele diferențialului
cithaeron
a mânca foarte mult, a se ghiftui
consoană produsă prin atingerea ușoară a vârfului limbii de alveolele incisivilor superiori, formând succesiv mai multe ocluziuni alveolare foarte slabe și foarte scurte
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?