 | as |
|
| Henric [ hen-ric ] VEZI SINONIME PENTRU henric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului henric în mai multe dicționareDefinițiile pentru henric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru HENRIC: HENRIC, numele a patru regi ai Franței. Mai importanți: 1. Henric II (1547-1559). A continuat lupta începută de tatăl său, Francisc I, împotriva lui Carol Quintul, aliindu-se cu principii protestanți germani. A încheiat cu Spania Tratatul de la Cateau-Cambrésis (1559), care punea capăt războaielor pentru supremație în Pen. Italică (Războaiele italiene) (1494-1559). Pe plan intern, a întărit monarhia; i-a prigonit pe protestanți (edictul de la Châteaubriant, 1551) și a introdus impozite, care au provocat răscoale. 2. Henric III (1574-1589). Fiul lui Henric II și al Caterinei de Medici. Ultimul rege al dinastiei de Valois. A fost și rege al Poloniei (1573-1574). Domnia lui se caracterizează printr-o fiscalitate apăsătoare, care a nemulțumit atât pe hughenoți, cât și pe catolici. Neliniștit de creșterea popularității liderului Ligii Catolice, Henric de Guise, organizează asasinarea acestuia (1588); pentru a face față Ligii, Henric III l-a recunoscut pe Henric de Navarra ca moștenitor prezumtiv al coroanei Franței. Asasinat de un călugăr dominican. 3. Henric IV, rege al Navarrei, ca Henric III (din 1572), și al Franței (1589-1610), întemeietor al ramurii de Bourbon a dinastiei Capetingilor. Pentru a obține tronul a luptat împotriva Ligii Catolice, dar a fost nevoit să revină la catolicism (1593). Victorios asupra Spaniei, a restabilit, prin Tratatul de la Vervins (1598), pacea, iar prin Edictul de la Nantes (1598) a pus capăt războaielor religioase, asigurând hughenoților libertatea cultului. Ajutat de hughenoți (ducele de Sully) și de catolici (Pierre Jeannin), a consolidat absolutismul monarhic și a dezvoltat industria, comerțul și agricultura. În 1604, a început colonizarea franceză a Canadei. Asasinat de un catolic fanatic. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru HENRIC: HENRIC, numele mai multor regi și împărați germani. Mai importanți: 1. Henric I Păsărarul, rege al Germaniei (919-936), întemeietor al dinastiei saxone. Victorios asupra slavilor (929) și ungurilor (933). În 925, a alipit Lorena la Germania. 2. Henric II cel Sfânt, rege (1002-1014) și împărat (1014-1024, încoronat la Roma) al Sfântului Imperiu Roman. Ultimul reprezentant al dinastiei saxone. Canonizat în 1146. 3. Henric IV, rege (1056-1105) și împărat (din 1084). Prin politica de întărire a autorității centrale, a provocat revolta marilor seniori feudali. A intrat în conflict și cu papa Grigore VII în problema acordării învestiturii episcopilor germani. Victoria asupra feudalilor, l-a depus pe Grigore VII (Worms, 1076); excomunicat, la rândul său, de papă, care i-a dezlegat pe supușii săi de jurământul de credință, a fost nevoit să se umilească la Canossa (1077). Perioada domniei sale se caracterizează prin slăbirea puterii centrale și tendința de creștere a fărâmițării teritoriale a Germaniei. 4. Henric V, fiul lui Henric IV, rege (1105-1125) și împărat (din 1111). A încheiat cu papa Calixt II Concordatul de la Worms (1122), care punea capăt luptei pentru învestitură. Ultimul reprezentant al dinastiei franconiene. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Henric: Henric m. numele mai multor regi ai Angliei: HENRIC I (Beauclerc), fiu lui Guilom Cuceritorul (1100-1135); HENRIC II (Plantagenet), puse să se asasineze pe arhiepiscopul Toma Becket (1154-1189); HENEIC IV (de Lancaster), deposeda pe vărul său Ricard II (1399- 1413); HENRIC VII (Tudor), puse capăt răsboiului celor Două Roze (1485-1509); HENRIC VIII, se luptă cu Francisc I și consumă marea schismă a Angliei (1509-1547). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Henric: Henric m. numele mai multor regi ai Franței: HENRIC III, rege al Poloniei (1573) și al Franței (1574), alungat din Paris în 1583 și asasinat în 1589; HENRIC IV (cel Mare), unul din cei mai buni regi ai Franței, abjură protestantismul în 1593 și muri asasinat în 1610. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Henric: Henric m. numele mai multor împărați ai Germaniei: HENRIC I (Păsărarul), duce de Saxonia (919-936); HENRIC IV, luptă în contra papei Gregorie VII și-i se supuse la Canossa (1056-1106); HENRIC VI (cel Crud), reținu prizonier pe Ricard Inimă-de-Leu (1190-1197). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'HENRIC' henoteísmhenoteísthénriHenriadaHENRIChenrimétruHÉNRYHENRYMÉTRUhenț |
GRAMATICA cuvântului Henric? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului henric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Henric poate fi: |
CUM DESPART ÎN SILABE henric? Vezi cuvântul henric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul henric?[ hen-ric ] Se pare că cuvântul henric are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva la socoteală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
