 | as |
|
| Imbecilitate [ im-be-ci-li-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU imbecilitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imbecilitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru imbecilitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITATE s. 1. (medicina) cretinism, idioțenie, idioție, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime. (imbecilitate congenitală.) 2. dobitocie, neghiobie, nerozie, prosteală, prostie, tîmpenie, (învechit) prostime. (Era de-o imbecilitate proverbială.) 3. dobitocie, idioțenie, idioție, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (învechit) prostăticie. (A spus o mare imbecilitate.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, substantiv feminin 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din limba franceza imbécillité, latina imbecilitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE, (2) imbecilități, substantiv feminin 1. Deficiență mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăși nivelul intelectual al vârstei preșcolare; idioțenie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepție, neghiobie. – Din limba franceza imbécillité, latina imbecilitas, -atis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE forme 1) Stare patologică constând într-o debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism; idioție. 2) Faptă sau vorbă de om imbecil; cretinism; idioție; neghiobie; stupiditate. /<fr. imbécillité, latina imbecilitas, imbecilitateatis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE, imbecilități, substantiv feminin Deficiență mintală, slăbiciune de minte; nerozie, neghiobie. ♦ Vorbă sau faptă de imbecil, prostie, inepție. Spune imbecilități. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE substantiv feminin 1. Deficiență mintală; neghiobie, tâmpenie. 2. Comportare sau vorbă de imbecil, prostie, inepție, tâmpenie, dobitocie. [conform limba franceza imbécillité]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMBECILITATE: IMBECILITÁTE substantiv feminin 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< limba franceza imbécillité, latina imbecillitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imbecilitate: imbecilitate forme slăbiciune de minte ce face incapabil de a raționa, de a înțelege. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imbecilitate: imbecilitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat imbecilitắții; (fapte, vorbe) plural imbecilitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru imbecilitate: *imbecilitáte forme (latina imbecillitas, -átis). Caracteru omuluĭ imbecil. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imbecilitate: imbecilitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat imbecilității; plural imbecilități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMBECILITATE' ÎMBĂTRÎNÍTîmbăxéscîmbâzoíIMBECÍLIMBECILITÁTEIMBECILIZÁimbecilizáreIMBECILIZÁTîmbegsí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL imbecilitate Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imbecilitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Imbecilitate congenitală. Era de-o imbecilitate proverbială. A spus o mare imbecilitate. Imbécillité, latina imbecilitas, imbecilitateatis. A spus o mare imbecilitate. |
GRAMATICA cuvântului imbecilitate? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imbecilitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul imbecilitate poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE imbecilitate? Vezi cuvântul imbecilitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imbecilitate?[ im-be-ci-li-ta-te ] Se pare că cuvântul imbecilitate are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL imbecilitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vătaf de plai?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul imbecilitate are forma: imbecilitắți
