 | as |
|
| îmbrăca [ îm-bră-ca ] VEZI SINONIME PENTRU îmbrăca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului imbraca în mai multe dicționareDefinițiile pentru imbraca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îmbrăca (forma la infinitiv) A îmbrăca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCÁ, îmbrác, verb I. 1. reflexiv (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. • (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (figurat) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. • tranzitiv (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. tranzitiv A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. • reflexiv Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. tranzitiv A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. • figurat Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. • reflexiv Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCÁ, îmbrác, verb I. reflexiv și tranzitiv 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ reflexiv A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ tranzitiv A înfăța perna sau plapuma. ♦ tranzitiv A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ tranzitiv A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ tranzitiv figurat A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – latina *imbracare (< braca „pantaloni”). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCA verb 1. a se echipa, a se înveșmînta, (învechit și regional) a se învește. (Vă rog să vă imbraca și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a imbraca haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (imbraca cămașa pe tine.) 4. a înfăța. (A imbraca o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A imbraca un fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (învechit și popular) a (se) coperi. (A imbraca o carte.) 7. a fereca. (A imbraca un obiect în argint.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbrăca: îmbrăcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îmbrác, persoana a treia singular: el / ea și plural îmbrácă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbrăca: îmbrăcá (a imbraca) verb, indicativ prezent 3 îmbrácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMBRACA' îmbotnițézîmbouráÎMBOURÁREîmbrácÎMBRĂCÁîmbrăcământîmbrăcămî́ntÎMBRĂCĂMÍNTEÎmbrăcare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îmbrăca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbrăca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vă rog să vă îmbrăca și să mergem. Și-a îmbrăca haina și a plecat. îmbrăca cămașa pe tine. A îmbrăca o pernă. A îmbrăca un fotoliu. A îmbrăca o carte. A îmbrăca un obiect în argint. Vă rog să vă îmbrăca și să mergem. Și-a îmbrăca haina și a plecat. îmbrăca cămașa pe tine. A îmbrăca o carte. îmbrăcá a îmbrăca verb, indicativ prezent 3 îmbrácă. |
GRAMATICA cuvântului îmbrăca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbrăca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îmbrăca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbrăca? Vezi cuvântul îmbrăca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbrăca?[ îm-bră-ca ] Se pare că cuvântul îmbrăca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îmbrăca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da din umeri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îmbrăca se conjugă: ei ele îmbrácă
