eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imbracaminte


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
îmbrăcăminte [ îm-bră-că-min-te ]
VEZI SINONIME PENTRU îmbrăcăminte PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imbracaminte în mai multe dicționare

Definițiile pentru imbracaminte din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMÍNTE substantiv feminin

1. (Cu înțeles colectiv) Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul, exceptînd încălțămintea; veșminte, haine, straie. Lasă jos găleata și-și cercetează îmbrăcămintea. DAVIDOGLU, M.

13. C-un fel de frică, uneori, își privesc îmbrăcămintea lor săracă. VLAHUȚĂ, O. A. 135. Ce îmbrăcăminte ciudată! EMINESCU, N. 48.

2. Hîrtia cu care sînt învelite scoarțele unei cărți, ale unui caiet etc. pentru a le feri de murdărie.

3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMBRĂCĂMINTE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMÍNTE, (3) îmbrăcăminți, substantiv feminin

1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.

2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.

3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei, îmbrăcăminții]

– Îmbrăca + sufix -aminte.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMBRĂCĂMINTE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMÍNTE substantiv feminin

1. Totalitatea obiectelor care îmbracă corpul omenesc (exceptând încălțămintea); veșminte, haine, straie.

2. Hârtie, material plastic etc. cu care sunt învelite copertele unui caiet, ale unei cărți etc.

3. Strat de material cu care se acoperă o piesă sau o construcție pentru a o izola, pentru a o proteja etc. [Gen.: îmbrăcămintei]

– Îmbrăca + sufix -ăminte.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMBRĂCĂMINTE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMINTE s.

1. haină, strai, veșmînt, (popular și fam.) buleandră, țoală, (regional) rufă, (Transilvania și Maramures) halub, (deprindere) hanță. (la-ți o imbracaminte pe tine.)

2. port, (popular) purtat. (Care este imbracaminte lor tradițională?)

3. vestimentație. (O imbracaminte sumară.)

4. ținută. (imbracaminte de sărbătoare.)

5. garderobă. (imbracaminte lui se compunea din...)

6. înveliș, învelitoare. (imbracaminte la o carte, la un caiet.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMBRĂCĂMINTE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMÍNTE imbracaminteți forme

1) (nume generic) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veșminte; vestimentație. imbracaminte de vară. imbracaminte de protecție.

2) Strat de materiale aplicate pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja. imbracaminte rutieră. [G.-D. îmbrăcămintei] / a îmbrăca + sufix imbracaminteăminte
Forme diferite ale cuvantului imbracaminte: imbracaminteți

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

îmbrăcăminte
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbrăcăminte:
îmbrăcămínte substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbrăcămíntei / îmbrăcămínții; (straturi de material) plural îmbrăcămínți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

îmbrăcăminte
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbrăcăminte:
îmbrăcămínte substantiv feminin, genitiv dativ articulat îmbrăcămíntei; plural îmbrăcămínți
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

îmbrăcăminte
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru îmbrăcăminte:
îmbrăcăminte forme tot ceea ce servă a îmbrăca.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMBRĂCĂMINTE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCĂMINTE:
ÎMBRĂCĂMÍNTE substantiv verbal placentă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

îmbrăcăminte
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbrăcăminte:
îmbrăcăminte substantiv verbal PLACENTĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMBRACAMINTE'
îmbrácÎMBRĂCÁîmbrăcământîmbrăcămî́ntÎMBRĂCĂMÍNTEÎmbrăcareÎmbrăcatîmbrăcățélîmbrăcătúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îmbrăcăminte
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbrăcăminte dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
La-ți o îmbrăcăminte pe tine.
Care este îmbrăcăminte lor tradițională? 3.
O îmbrăcăminte sumară.
îmbrăcăminte de sărbătoare.
îmbrăcăminte lui se compunea din.
îmbrăcăminte la o carte, la un caiet.
ÎMBRĂCĂMÍNTE îmbrăcăminteți forme 1 nume generic Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veșminte; vestimentație.
îmbrăcăminte de vară.
îmbrăcăminte de protecție.
îmbrăcăminte rutieră.
îmbrăcămintei] / a îmbrăca + sufix îmbrăcăminteăminte.
îmbrăcăminte la o carte, la un caiet.

GRAMATICA cuvântului îmbrăcăminte?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbrăcăminte.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îmbrăcăminte poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul îmbrăcăminte sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul îmbrăcăminte are forma: îmbrăcămínți
VEZI PLURALUL pentru îmbrăcăminte la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE îmbrăcăminte?
Vezi cuvântul îmbrăcăminte desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbrăcăminte?
[ îm-bră-că-min-te ]
Se pare că cuvântul îmbrăcăminte are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îmbrăcăminte

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Mediu intern?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
soție + -i- + sufix -cida
arbust din familia rozaceelor, cu lemnul tare utilizat la confecționarea lulelelor, cu frunzele plăcut mirositoare, folosite drept condiment, cu flori albe și cu fructe mici, negre, amărui prunus mahaleb
totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului
locul pe care îl ocupă reprezentanții guvernului în incinta unui parlament
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app