 | as |
|
| împărţitor [ îm-păr-ţi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU împărţitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impartitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru impartitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR2, -OÁRE, împărțitori, -oare, substantiv masculin și forme (Rar) Distribuitor de scrisori; factor poștal. Impărțitorul... trecînd lăsa o scrisoare. despre ZAMFIRESCU, la TDRG. Forme diferite ale cuvantului impartitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, substantiv masculin 1. (învechit) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritmetică) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + sufix -tor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR, împărțitori, substantiv masculin 1. (învechit) Factor poștal, poștaș. 2. (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. – Împărți + sufix -tor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitór, -oáre adjectiv și substantiv Care împarte: împărțitor de scrisorĭ (factor). substantiv neutru, plural oare. Aritm. Divizor, număru care-l împarte pe altu. Forme diferite ale cuvantului impartitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR impartitori m. matematică Număr prin care se împarte deîmpărțitul; devizor. /a împărți + sufix impartitortor Forme diferite ale cuvantului impartitor: impartitori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR1, împărțitori, substantiv masculin (Aritm.) Număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitor a. care împarte. ║ m. cel ce distribue: împărțitor de scrisori. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITOR: ÎMPĂRȚITOR s. 1. distribuitor. (impartitor de ziare.) 2. (matematică) divizor. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR s. 1. vezi distribuitor. 2. (matematică) divizor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚITÓR: ÎMPĂRȚITÓR substantiv verbal factor, poștar, poștaș, poștă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitor adjectiv verbal CONTAGIOS. INFECȚIOS. MOLIPSITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitor substantiv verbal FACTOR. POȘTAR. POȘTAȘ. POȘTĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitór substantiv masculin, plural împărțitóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împărțitor: împărțitór substantiv masculin, plural împărțitóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPARTITOR' ImparțialImparțialitateÎmpărțireÎMPĂRȚÍTÎMPĂRȚITÓRîmpărțitúrăIMPÁSimpasábilImpasibil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împărțitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împărțitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎMPĂRȚITÓR împărțitori m. /a împărți + sufix împărțitortor. împărțitor de ziare. |
GRAMATICA cuvântului împărțitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împărțitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împărțitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împărţitor? Vezi cuvântul împărţitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împărţitor?[ îm-păr-ţi-tor ] Se pare că cuvântul împărţitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împărțitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cuvânt rebarbativ?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împărțitor are forma: împărțitóri
