 | as |
|
| împărţire [ îm-păr-ţi-re ] VEZI SINONIME PENTRU împărţire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impartire în mai multe dicționareDefinițiile pentru impartire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚIRE: ÎMPĂRȚIRE s. 1. împărțeală. (impartire bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (impartire unui întreg.) 3. desfacere, descompunere, despărțire, divizare, fracționare, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (impartire în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 4. despărțire, diviziune. (impartire în capitole a unei cărți.) 5. atribuire, distribuire, repartizare. (impartire unor loturi de casă.) 6. distribuire, distribuție, repartiție, repartizare, (învechit) repărțire. (impartire unor ajutoare.) 7. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (impartire elementelor unui ansamblu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚIRE: ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, substantiv feminin Acțiunea de a împărți și rezultatul ei. 1. Divizare, separare în părți. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de cîte ori un număr se cuprinde într-altul. 2. Distribuire; repartizare. Conacul deveni curînd un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu le ia alții înainte la împărțire. REBREANU, R. II 13S. ♦ Clasificare. Scrie-mi împărțirea florilor în familii și în care familie e... angelica. NEGRUZZI, S. I 99. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚIRE: ÎMPĂRȚÍRE impartirei forme 1) vezi A ÎMPĂRȚI. 2) (în opoziție cu înmulțire) Operație aritmetică prin care se stabilește de câte ori un număr se cuprinde în altul. impartireea unui întreg în... /v. a împărți Forme diferite ale cuvantului impartire: impartirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚIRE: ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – vezi împărți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚIRE: ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. – vezi împărți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împărțire: împărțíre forme Acțiunea de a împărți, de a divide, de a distribui. Aritm. Diviziune, una din cele patru operațiunĭ pin care se împarte un număr în părțĭ egale. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împărțire: împărțire forme 1. acțiunea de a împărți; 2. Aritm. diviziune; 3. distribuțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împărțire: împărțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împărțírii; plural împărțíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împărțire: împărțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împărțírii; plural împărțíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Împărțire: Împărțire ≠ înmulțire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPARTIRE' împărțéscÎMPĂRȚÍImparțialImparțialitateÎmpărțireÎMPĂRȚÍTÎMPĂRȚITÓRîmpărțitúrăIMPÁS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Împărțire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împărțire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Împărțire bunurilor. Împărțire unui întreg. Împărțire în particule a unui corp în urma dezintegrării. Împărțire în capitole a unei cărți. Împărțire unor loturi de casă. Împărțire unor ajutoare. Împărțire elementelor unui ansamblu. Împărțire bunurilor. Împărțire unui întreg. Împărțire în capitole a unei cărți. ÎMPĂRȚÍRE Împărțirei forme 1 vezi A ÎMPĂRȚI. Împărțireea unui întreg în. |
GRAMATICA cuvântului Împărțire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împărțire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Împărțire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împărţire? Vezi cuvântul împărţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împărţire?[ îm-păr-ţi-re ] Se pare că cuvântul împărţire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Împărțire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pieritor de foame?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul împărțire are forma: împărțíri
