eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imperativ


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Imperativ [ im-pe-ra-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU imperativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imperativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru imperativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care ordonă; poruncitor.
       • Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc.

2. substantiv neutru Necesitate categorică și necondiționată; obligație.
       • Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene.

– Din limba franceza impératif, latina imperativus.[1]
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



IMPERATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care ordonă; poruncitor.
       • Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc.

2. substantiv neutru Necesitate categorică și necondiționată; obligație.
       • Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene.

– Din limba franceza impératif, latina imperativus.
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

imperativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru imperativ:
*imperatív, -ă adjectiv (latina imperativus, despre imperare, a porunci). Care are caracteru ordinuluĭ, porunciĭ: ton imperativ. Mandat imperativ, obligațiunea care ar fi impusă de electorĭ reprezentantuluĭ pe care-l numesc și pin care-ĭ hotărăsc din ainte ce să voteze și cum să se poarte. substantiv neutru, plural e. gramatică Modu care exprimă ordinu, îndemnu saŭ rugămintea, ca: du-te! adverb În mod imperativ.
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativ-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

IMPERATIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATIV adjectiv, s.

1. adjectiv autoritar, poruncitor. (Cu ton imperativ.)

2. adjectiv, substantiv (gramatică) (învechit) poruncitor. (Modul imperativ.)

3. adjectiv imperios, presant, stringent. (Nevoi imperativ.)

4. substantiv cerință, exigență, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, nevoire, recerință, (figurat) comandament. (imperativele epocii noastre.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



IMPERATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV2, -Ă, imperativi, -e, adjectiv Care ordonă, care poruncește; poruncitor. Ton imperativ.
       • (gramatică) Modul imperativ (și substantivat, n.) = modul verbal prin care se exprimă un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc. (în vederea îndeplinirii sau împiedicării unei acțiuni).
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IMPERATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV1 imperativă (imperativi, imperative) Care exprimă sau impune un ordin; poruncitor.
       • Modul imperativ mod personal al verbului, prin care se exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte. /<fr. impératif, latina imperativus
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

IMPERATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV, -Ă adjectiv (< latina imperativus, conform limba franceza impératif): în sintagmele enunțiativă imperativă, interogativă imperativă, mod imperativ și propoziție imperativă (vezi).
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

IMPERATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV2 imperative n. Necesitate categorică și necondiționată; problemă de stringentă actualitate. /<fr. impératif, latina imperativus
Forme diferite ale cuvantului imperativ: imperative

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

imperativ
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru imperativ:
imperativ a. care ordonă absolut: ton imperativ. ║ m. gramatică mod verbal care exprimă o poruncă sau o rugăciune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMPERATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPERATIV:
IMPERATÍV1, imperative, substantiv neutru Necesitate categorică și necondiționată; obligație.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

imperativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imperativ:
imperatív adjectiv masculin, plural imperatívi; forme singular imperatívă, plural imperatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

imperativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imperativ:
imperatív1 adjectiv masculin, plural imperatívi; forme imperatívă, plural imperatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

imperativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru imperativ:
imperatív substantiv neutru, plural imperatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

imperativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru imperativ:
imperatív2 substantiv neutru, plural imperatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPERATIV'
împenítimpeniténtimpeniténțăîmpențatIMPERATÍVimperativitáteIMPERÁTORIMPERATRIZImperceptibil

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL imperativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului imperativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Cu ton imperativ.
Modul imperativ.
Nevoi imperativ.
Imperativele epocii noastre.
IMPERATÍV1 imperativă imperativi, imperative Care exprimă sau impune un ordin; poruncitor.
       • Modul imperativ mod personal al verbului, prin care se exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.
IMPERATÍV2 imperative n.
Modul imperativ.



GRAMATICA cuvântului imperativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului imperativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul imperativ poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul imperativ sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul imperativ are forma: imperatíve
VEZI PLURALUL pentru imperativ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE imperativ?
Vezi cuvântul imperativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul imperativ?
[ im-pe-ra-tiv ]
Se pare că cuvântul imperativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL imperativ
Inţelegi mai uşor cuvântul imperativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc
Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc
Imperativ categoric = principiu enunțat de Kant după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene
= mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc
Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc
Imperativ categoric = principiu enunțat de Kant după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene
= modul verbal prin care se exprimă un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte etc



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL imperativ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pioree alveolară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
la care se poate face referire; important
parte a matematicii care folosește metode de cercetare foarte complexe; învățământ superior, -oară
paradentoză
conservator
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app