eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție imprejurare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împrejurare [ îm-pre-ju-ra-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împrejurare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului imprejurare în mai multe dicționare

Definițiile pentru imprejurare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, substantiv feminin

1. Situație în care se află cineva sau ceva, circumstanță; întîmplare. Rog să fiu iertat, dacă aceste două împrejurări mi se par deosebit de ciudate. SADOVEANU, Z. C. 282. Ce-mprejurare Grabnică te face, Vlade, să mă chemi așa tîrziu? DAVILA, vezi vezi 151. Cum sînteți dumneavoastră bărbații! Vă pricepeți la împrejurările mari, și la ale mici vă pierdeți cumpătul și rostul. CARAGIALE, P. 118. Am acolo un hambar plin cu posmagi; ia așa, pentru împrejurări grele. CREANGĂ, P. 330.
       • Locuţiune adverbiala După împrejurări = de la caz la caz, potrivit situației. Era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adevărați cameleoni ai societății care-și prefac sufletul și portul după verb reflexiv:eme și împrejurări. NEGRUZZI, S. I 71.

2. (Învechit) Perimetru. În scurt, toată această mărime de zidire, a căriia împrejurarea este ca de 240 stînjini, este toată de marmură. GOLESCU, Î. 124.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



ÎMPREJURARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURARE s.

1. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, postură, poziție, situație, stare, (învechit) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (figurat) context. (În această imprejurare poate acționa.)

2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O imprejurare nimerită.)

3. (la plural ) circumstanțe (la plural), conjunctură, timpuri (la plural), verb reflexiv:emuri (la plural). (imprejurareile erau foarte grele.)

4. întîmplare, ocazie, prilej. (imprejurare a făcut ca...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPREJURARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, substantiv feminin Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.
       • Locuţiune adverbiala După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz.

– vezi împrejura.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPREJURARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, substantiv feminin Situație în care se află cineva; circumstanță; întâmplare.
       • Locuţiune adverbiala După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz.

– vezi împrejura.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ÎMPREJURARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURÁRE imprejurareări forme Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O imprejurare nimerită.
       • După imprejurareări în concordanță cu situația. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura
Forme diferite ale cuvantului imprejurare: imprejurareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

împrejurare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrejurare:
împrejuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrejurării; plural împrejurări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împrejurare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrejurare:
împrejuráre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrejurắrii; plural împrejurắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

împrejurare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru împrejurare:
împrejuráre forme, plural ărĭ (despre împrejur). Circumstanță.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

Împrejurare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Împrejurare:
Împrejurare forme circumstanță: împrejurările vieții.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎMPREJURARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPREJURARE:
ÎMPREJURÁRE substantiv verbal circumferință, perimetru.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

împrejurare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împrejurare:
împrejurare substantiv verbal CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPREJURARE'
ÎMPREJMUITÓRÎMPREJÚRîmprejur-stareÎMPREJURÁÎMPREJURÁREÎMPREJURÁȘÎMPREJUREÁNîmprejurézÎMPREJURÍME

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împrejurare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împrejurare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
În această împrejurare poate acționa.
O împrejurare nimerită.
împrejurareile erau foarte grele.
împrejurare a făcut ca.
O împrejurare nimerită.
împrejurare a făcut ca.
ÎMPREJURÁRE împrejurareări forme Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță.
O împrejurare nimerită.
       • După împrejurareări în concordanță cu situația.



GRAMATICA cuvântului împrejurare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrejurare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împrejurare poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împrejurare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul împrejurare are forma: împrejurări
VEZI PLURALUL pentru împrejurare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împrejurare?
Vezi cuvântul împrejurare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrejurare?
[ îm-pre-ju-ra-re ]
Se pare că cuvântul împrejurare are cinci silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL împrejurare
Inţelegi mai uşor cuvântul împrejurare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala După împrejurări = de la caz la caz, potrivit situației
Locuţiune adverbiala După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz
Locuţiune adverbiala După împrejurări = potrivit situației; de la caz la caz



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împrejurare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Iederă albă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
o cantitate mică, puțin
excremente
arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule daphne blagayana
cu precizie; clar, limpede, lămurit
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app