 | as |
|
| Impromptu [ im-promp-tu ] VEZI SINONIME PENTRU impromptu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului impromptu în mai multe dicționareDefinițiile pentru impromptu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPROMPTU: IMPROMPTÚ substantiv neutru Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [pronume empromptü. / < limba franceza impromptu, conform latina in promptu – la repezeală, pe negândite]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPROMPTU: IMPROMPTU, impromptu-uri, substantiv neutru Compoziție muzicală instrumentală (pentru pian) cu caracter de improvizație și de obicei lirică. [ pronunție: empromtü] – Din limba franceza impromptu. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPROMPTU: IMPROMPTÚ, impromptuuri, substantiv neutru Compoziție muzicală instrumentală cu caracter de improvizație și de obicei lirică, agitată. [ pronunție: empromtü] – Din limba franceza impromptü. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru impromptu: *imprómptu n. (în franceză impromptu, despre latina in promptu, la îndemînă, în evidență. vezi prompt). Mică piesă literară saŭ muzicală improvizată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPROMPTU: IMPROMPTÚ impromptuuri n. Compoziție muzicală instrumentală, de obicei lirică, cu caracter de improvizație. /<fr. impromptu Forme diferite ale cuvantului impromptu: impromptuuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impromptu: impromptu (în franceză) [pronume ˜epr˜otǘ] (-promp-tu) substantiv neutru, articulat impromptu-ul; plural impromptu-uri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impromptu: impromptú substantiv neutru, articulat impromptúul (silabe -ptu-ul); plural impromptúuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IMPROMPTU' împrocesuáimproductívIMPRODUCTIVITÁTEîmprohítimpromptúîmpromútimpronunțábilIMPRONUNȚABILITÁTEîmpróor |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL impromptu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impromptu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IMPROMPTÚ impromptuuri n. |
GRAMATICA cuvântului impromptu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impromptu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul impromptu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE impromptu? Vezi cuvântul impromptu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impromptu?[ im-promp-tu ] Se pare că cuvântul impromptu are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ieși afară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul impromptu are forma: impromptu-uri
