eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție improspatare


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
împrospătare [ îm-pros-pă-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU împrospătare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului improspatare în mai multe dicționare

Definițiile pentru improspatare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPROSPĂTARE:
ÎMPROSPĂTARE s.

1. primenire, purificare, ventilare. (improspatare aerului din încăpere.)

2. reînnoire. (improspatare apei din vas.)

3. înviorare. (improspatare florilor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPROSPĂTARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPROSPĂTARE:
ÎMPROSPĂTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.

– vezi împrospăta.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎMPROSPĂTARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPROSPĂTARE:
ÎMPROSPĂTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.

– vezi împrospăta.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎMPROSPĂTARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPROSPĂTARE:
ÎMPROSPĂTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înviorare.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

împrospătare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrospătare:
împrospătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrospătării
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împrospătare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrospătare:
împrospătáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat împrospătắrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPROSPATARE'
ÎMPROȘCÁÎMPROȘCÁREÎMPROȘCĂTÚRĂÎMPROSPĂTÁÎMPROSPĂTÁREÎMPROSPĂTÁTîmprostéscîmprostitîmproțăní

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împrospătare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împrospătare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
împrospătare aerului din încăpere.
împrospătare apei din vas.
împrospătare florilor.
împrospătare aerului din încăpere.
împrospătare apei din vas.

GRAMATICA cuvântului împrospătare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împrospătare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împrospătare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul împrospătare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
VEZI PLURALUL pentru împrospătare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE împrospătare?
Vezi cuvântul împrospătare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrospătare?
[ îm-pros-pă-ta-re ]
Se pare că cuvântul împrospătare are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împrospătare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în păr?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a a se însănătoși după o boală lungă; b a se reface din punct de vedere material
a a lua pe cineva în grija sa, sub supravegherea sa pentru a-l îndruma, a purta de grijă; b familial a certa pe cineva, a-i face reproșuri
cu toți de față
tainic, pe furiș
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app