 | as |
|
| început [ în-ce-put ] VEZI SINONIME PENTRU început PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inceput în mai multe dicționareDefinițiile pentru inceput din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPUT: ÎNCEPÚT, începuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct inițial de plecare; parte care începe sau cu care se începe ceva. Fusese o zi caldă de început de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123. Nu se deslușea de-i început de ziuă, ori cele dintîi întunecimi ale asfințitului. C. PETRESCU, S. 11. Viitorul și trecutul Sînt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. EMINESCU, O. I 196. Pe la începutul secolului al XVI-lea se naște în insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48. • locuțiune adjectiv De la început = cu care se începe ceva. Paginile de la început ale cărții. • Locuţiune adverbiala De la (sau de, pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial, din capul locului. Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început. REBREANU, R. I 187. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început. ODOBESCU, S. III 10. De la bun început = din capul locului, din prima clipă. La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă. EMINESCU, O. I 132. O iubeam și eu la început. NEGRUZZI, S. I 47. Clirosul, ca și mănăstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la început. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») Lucrare neterminată, încercare. După propria-i mărturisire într-un început de biografie, Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837. CĂLINESCU, I. C. 36. ♦ (Învechit) Origine, obîrșie. Leapădă-te de începutul tău, schimbă-ți numele, sau primește pe acesta ce ți-l dau eu. KOGĂLNICEANU, S. A. 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCEPUT: ÎNCEPÚT, începuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. • Locuţiune adverbiala De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (învechit) Obârșie, origine, începătură. – vezi începe. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCEPUT: ÎNCEPÚT, începuturi, substantiv neutru 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. • Locuţiune adverbiala De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (învechit) Obârșie, origine, începătură. – vezi începe. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru început: începút n., plural urĭ (despre încep). Timpu de cînd saŭ locu de unde începe ceva, origine: începutu lupteĭ, începutu Dunăriĭ. figurat Origine, fundament: începuturile lumiĭ. La început, cînd a început ceva: la începutu sărbăriĭ. A face unuĭ lucru începutu, a-l începe (vorbind maĭ ales de fapte rele): acesteĭ nenorocirĭ invidia ĭ-a făcut începutu. – La Ur. din ceput, de la început. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPUT: ÎNCEPÚT inceputuri n. 1) vezi A ÎNCEPE. 2) Prima realizare într-un domeniu de activitate; debut. A avut un inceput bun. 3) Parte care începe sau cu care începe ceva. inceputul anului. • De la inceput din capul locului; din prima clipă. La inceput a) în stadiul inițial; b) mai întâi; în primul rând. 4) învechit Punct de plecare; obârșie; origine. A marca inceputul scrisului român. /v. a începe Forme diferite ale cuvantului inceput: inceputuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPUT: ÎNCEPUT s. 1. debut, (învechit) primiții (la plural), primordiu, (figurat) start. (A avut un inceput bun.) 2. obîrșie, origine, proveniență, sursă, (livresc) sorginte, (învechit) începătură, (figurat) izvor, sîmbure. (inceput daco-latin al limbii române.) 3. cap, frunte. (inceput coloanei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Început: Început ≠ încheiere, sfârșit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru început: începút substantiv neutru, plural începúturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru început: începút substantiv neutru, plural începúturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INCEPUT' ÎNCEPĂTÚRĂÎNCÉPEîncepénieÎNCÉPEREÎNCEPÚTîncepútăîncércÎNCERCÁÎNCERCĂNÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL început Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului început dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNCEPÚT începuturi n. A avut un început bun. începutul anului. • De la început din capul locului; din prima clipă. La început a în stadiul inițial; b mai întâi; în primul rând. A marca începutul scrisului român. A avut un început bun. început daco-latin al limbii române. început coloanei. A avut un început bun. |
GRAMATICA cuvântului început? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului început. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul început poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE început? Vezi cuvântul început desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul început?[ în-ce-put ] Se pare că cuvântul început are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL început Inţelegi mai uşor cuvântul început dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De la început = cu care se începe ceva Locuţiune adverbiala De la sau de, pe la, dintru ori întru început = în sau din momentul inițial, din capul locului De la bun început = din capul locului, din prima clipă La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte Locuţiune adverbiala De la bun început = din primele momente, din capul locului De la sau pe la, dintru ori întru început = în sau din momentul inițial; din capul locului, din prima clipă Locuţiune adverbiala De la bun început = din primele momente, din capul locului De la sau pe la, dintru ori întru început = în sau din momentul inițial; din capul locului, din prima clipă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL început |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A vorbi sau a spune ca la sau ca din carte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul început are forma: începúturi
