eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incordare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
încordare [ în-cor-da-re ]
VEZI SINONIME PENTRU încordare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incordare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incordare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Faptul de a (se) încorda.

1. Efort de concentrare a forțelor fizice sau intelectuale. Din cîteva încordări ale brațelor lui vînjoase, fu în mijlocul curentului. BART, E. 184. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții. GHEREA, ST. Hristos II 139. În mișcarea brațelor lor, în toată voiniceasca și puternica încordare... a trupului lor vînjos, au ceva din măreția statuilor antice. VLAHUȚĂ, O. A. 414.
♦ Tensiune. Încordare nervoasă. ▭ Băiatul trecu printr-o stare ciudată de încordare. VORNIC, P. 183.
       • Locuţiune adverbiala Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril. A doua zi avea să cunoască ceea ce aștepta cu încordare. VORNIC, P. 158. Toată urbea așteaptă cu încordare să vină rezultatul examenului anual și împărțirea premiilor. CARAGIALE, O. II 187.

2. Strîngere, strînsoare, îmbrățișare. Se desface din încordarea brațelor ei. VLAHUȚĂ, N. 148.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCORDARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDARE s.

1. înstrunare, întindere, strunire, (învechit) încordătură. (incordare a arcului.)

2. întindere, tensionare, tragere. (incordare firelor textile.)

3. întindere, tensiune. (incordare mușchilor.)

4. concentrare. (incordare lui i se vede în ochi.)

5. agitație, febrilitate, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare, tensiune. (incordare dinaintea plecării la drum.)

6. nervozitate, tensiune. (Stare de incordare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNCORDARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDÁRE incordareări forme

1) vezi A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA.
       • Cu incordare din toate puterile (fizice și/sau intelectuale).

2) figurat Stare de spirit încordată; tensiune. /v. a încorda
Forme diferite ale cuvantului incordare: incordareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

încordare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încordare:
încordare forme

1. acțiunea de a încorda: încordarea mușchilor;

2. rezultatul ei: tensiune;

3. figurat opintire intelectuală.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNCORDARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură.

– vezi încorda.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCORDARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDÁRE, încordări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură.

– vezi încorda.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

încordare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru încordare:
încordáre forme Acțiunea de a saŭ de a te încorda, tensiune: încordarea mușchilor, (figurat) a mințiĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

încordare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încordare:
încordáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordării; plural încordări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încordare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încordare:
încordáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat încordắrii; plural încordắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Încordare
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Încordare:
Încordare ≠ destindere, relaxare
Definiție sursă: Dicționar de antonime

ÎNCORDARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCORDARE:
ÎNCORDÁRE substantiv verbal febră.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

încordare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încordare:
încordare substantiv verbal FEBRĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INCORDARE'
încopciatÎNCOPCIÉREîncorcioveáÎNCORDÁÎNCORDÁREÎNCORDÁTÎNCORDĂTÓRÎNCORDĂTÚRĂîncordéz

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încordare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încordare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
încordare a arcului.
încordare firelor textile.
încordare mușchilor.
încordare lui i se vede în ochi.
încordare dinaintea plecării la drum.
Stare de încordare.
încordare a arcului.
încordare mușchilor.
Stare de încordare.
ÎNCORDÁRE încordareări forme 1 vezi A ÎNCORDA și A SE ÎNCORDA.
       • Cu încordare din toate puterile fizice și/sau intelectuale.

GRAMATICA cuvântului încordare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încordare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încordare poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul încordare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul încordare are forma: încordări
VEZI PLURALUL pentru încordare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE încordare?
Vezi cuvântul încordare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încordare?
[ în-cor-da-re ]
Se pare că cuvântul încordare are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL încordare
Inţelegi mai uşor cuvântul încordare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Cu încordare = cu intensitate, din toate puterile; febril

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încordare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familie sau casă grea?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
consoană care se articulează printr-o ocluziune a canalului fonator, urmată de o explozie; consoană explozivă
ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc
familie numeroasă și greu de întreținut
a-și pierde curajul, speranța, a se descuraja
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app