eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție incriminare


SINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Incriminare [ in-cri-mi-na-re ]
VEZI SINONIME PENTRU incriminare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului incriminare în mai multe dicționare

Definițiile pentru incriminare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INCRIMINARE:
INCRIMINÁRE, incriminări, substantiv feminin Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; prin generalizare învinuire, învinovățire, acuzație, incriminație. [Variante: încrimináre substantiv feminin]

– vezi incrimina.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INCRIMINARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INCRIMINARE:
INCRIMINÁRE, incriminări, substantiv feminin Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; prin generalizare învinuire, învinovățire, acuzație, incriminație. [Variante: încrimináre substantiv feminin]

– vezi incrimina.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INCRIMINARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INCRIMINARE:
INCRIMINÁRE, incriminări, substantiv feminin Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinovățire, învinuire, acuzație.

– Variantă: încrimináre (ODOBESCU, S. III 340) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

INCRIMINARE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCRIMINARE:
INCRIMINÁRE substantiv feminin Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

incriminare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru incriminare:
incriminare substantiv verbal ACUZARE. ACUZAȚIE. INCULPARE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

incriminare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru incriminare:
incrimináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat incriminării; plural incriminări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

incriminare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru incriminare:
incrimináre substantiv feminin, genitiv dativ articulat incriminắrii; plural incriminắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎNCRIMINARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCRIMINARE:
ÎNCRIMINÁRE substantiv feminin vezi incriminare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCRIMINARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCRIMINARE:
ÎNCRIMINÁRE substantiv feminin vezi incriminare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCRIMINARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCRIMINARE:
ÎNCRIMINÁRE substantiv feminin vezi incriminare.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

incriminare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru incriminare:
incriminare forme acuzare.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'INCRIMINARE'
încrezătúrăÎNCREZÚTÎNCRIMINÁincriminábilÎNCRIMINÁREÎNCRIMINÁTINCRIMINÁȚIEINCRIMINAȚIÚNEÎNCRIMINATÓR

GRAMATICA cuvântului incriminare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului incriminare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul incriminare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul incriminare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul incriminare are forma: incriminări
VEZI PLURALUL pentru incriminare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE incriminare?
Vezi cuvântul incriminare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul incriminare?
[ in-cri-mi-na-re ]
Se pare că cuvântul incriminare are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL incriminare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A vedea pe cineva pe sau în picioare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
delicat, fraged; curat, pur
a-și pierde cumpătul, a se enerva
a vedea pe cineva sănătos
a se comporta ca și cum ar vrea să fie bătut
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app