eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție indicativ


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Indicativ [ in-di-ca-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU indicativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului indicativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru indicativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV substantiv neutru (conform latina indicativus, limba franceza indicatif): mod al verbului (personal, predicativ, mixt) cu morfem caracteristic zero, care exprimă un proces real sub forma prezentului, trecutului (cu patru aspecte: imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus și mai mult ca perfectul) și a viitorului (cu două aspecte: viitorul I și viitorul al II-lea sau anterior). Este alcătuit din radicalul verbului, la care se adaugă sufixele temporale și desinențele de persoană (la timpurile simple: prezent, imperfect, perfectul simplu și mai mult ca perfect) sau din participiul invariabil al verbului, precedat de formele specializate ale auxiliarelor morfologice a avea (la perfectul compus) și a verb reflexiv:ea (la viitorul I, timp compus) sau de viitorul I al verbului a fi (la viitorul al II-lea, timp compus): cântăm, cântam, cântarăm, cântaserăm; am cântat, vom cânta; vom fi cântat. Este folosit frecvent în propoziții independente, în propoziții principale regente, în propoziții enunțiative, în toate stilurile limbii române literare.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici



INDICATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă.

2. Adj. (gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală.

3. substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva.

4. substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților millitare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.

5. substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).
       • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie identificată de alte stații sau să fie chemată.

– Din limba franceza indicatif, latina indicativus.
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INDICATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă.

2. Adj. (gramatică; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală.

3. substantiv neutru Tot ceea ce servește pentru a indica ceva.

4. substantiv neutru Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic.

5. substantiv neutru Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune).
       • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată.

– Din limba franceza indicatif, latina indicativus.
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDICATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adjectiv

1. (Rar) Care indică, care îndrumează. Planurile de cultură ale gospodăriilor colective și întovărășirilor agricole, elaborate de comitetele executive ale sfaturilor populare raionale, au numai un caracter indicativ; ele, conform statutului, trebuie să fie supuse dezbaterii și aprobării adunării generale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767.

2. (gramatică; în expresie) Modul indicativ = modul care exprimă de obicei o acțiune prezentată de vorbitor ca reală.
       • (Substantivat, n.) Indicativul verbelor de conjugarea a doua.
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



INDICATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV, -Ă adjectiv Care indică, îndrumător.
       • (gramatică) Modul indicativ (și substantiv neutru) = mod care exprimă o acțiune reală. // substantiv neutru

1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.

2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii.
       • Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [conform latina indicativus, limba franceza indicatif].
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INDICATIV
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV, -Ă

I. adjectiv care indică, face cunoscut.
♦ mod indicativ (și substantiv neutru) = mod verbal care exprimă o acțiune reală.

I. substantiv neutru

1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc.

2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii.
indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< limba franceza indicatif, latina indicativus)
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

indicativ
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru indicativ:
*indicatív, -ă adjectiv (latina indicativus). Care servește la indicare: semn indicativ. substantiv neutru, plural e. gramatică Un mod verbal care indică sigur (pozitiv, absolut) starea saŭ acțiunea: ceĭ vechĭ nu știaŭ că pămîntu se învîrte în juru soareluĭ.
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativ-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

INDICATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV2 indicative n. Fapt ce indică ceva.
       • indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic. /<fr. indicatif, latina indicativus
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicative

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

INDICATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV1 indicativă (indicativi, indicative) Care indică; folosit pentru indicare.
       • Modul indicativ mod personal care exprimă o acțiune reală (la prezent, trecut sau viitor). /<fr. indicatif, latina indicativus
Forme diferite ale cuvantului indicativ: indicativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

indicativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ:
indicatív adjectiv masculin, plural indicatívi; forme singular indicatívă, plural indicatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

indicativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indicativ:
indicatív1 adjectiv masculin, plural indicatívi; forme indicatívă, plural indicatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

INDICATIV
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATIV adjectiv, substantiv (gramatică) (învechit) arătător. (Modul indicativ.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

INDICATIV
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INDICATIV:
INDICATÍV adjectiv verbal indicator, îndrumător.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

indicativ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ:
indicativ adjectiv verbal INDICATOR. ÎNDRUMĂTOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

indicativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indicativ:
indicatív substantiv neutru, plural indicatíve
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

indicativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indicativ:
indicatív2 substantiv neutru, plural indicatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INDICATIV'
INDICÁREIndicatINDICÁȚIEINDICAȚIÚNEINDICATÍVINDICATÓRÍNDICEindiciálINDICÍBIL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL indicativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indicativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
INDICATÍV2 indicative n.
       • indicativ de apel semn constând din litere și cifre, fiind specific pentru fiecare emițător-receptor telegrafic sau radiofonic.
INDICATÍV1 indicativă indicativi, indicative Care indică; folosit pentru indicare.
Modul indicativ.
Modul indicativ.



GRAMATICA cuvântului indicativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indicativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul indicativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul indicativ sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul indicativ are forma: indicatíve
VEZI PLURALUL pentru indicativ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE indicativ?
Vezi cuvântul indicativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indicativ?
[ in-di-ca-tiv ]
Se pare că cuvântul indicativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL indicativ
Inţelegi mai uşor cuvântul indicativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
= mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie identificată de alte stații sau să fie chemată
= mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată
Gramatică; în expresie Modul indicativ = modul care exprimă de obicei o acțiune prezentată de vorbitor ca reală
gramatică Modul indicativ și substantiv neutru = mod care exprimă o acțiune reală
Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic
♦ mod indicativ și substantiv neutru = mod verbal care exprimă o acțiune reală
♦ indicativ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL indicativ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chist sebaceu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
limbă vie, care se vorbește în prezent
asociație a mai multor bănci, neguvernamentală, creată pentru efectuarea de operații financiare de anvergură și avantajoase
umflătură sub piele, produsă prin hipertrofia glandelor sebacee
cele patru părți ridicate ale bulbului rahidian
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app