eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție inductie


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Inducţie [ in-duc-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU inducţie PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului inductie în mai multe dicționare

Definițiile pentru inductie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
INDUCȚIE
   
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE (< limba franceza , latina) substantiv feminin

1. (logică, FILOZ.) Formă fundamentală de raționament care trece de la particular la general, de la fapte la concepte.

Inductie este de două feluri: completă și incompletă, după cum se enumeră sau nu toate cazurile existente.

Inductie științifică se bazează pe dezvăluirea esenței, a legii. Spre deosebire de deducție, cu care se află în raport de subordonare, inductie nu are decât o concluzie probabilă.
       •

Inductie matematică (o formă a inducției complete) = metodă de demonstrație a unor propoziții matematice, ce au drept indici numere naturale, prin parcurgerea următoarelor etape: se stabilește cel mai mic număr pentru care propoziția are sens și se verifică valabilitatea ipotezei în acest caz, apoi se demonstrează că, dacă ipoteza e verificată de propozițiile notate cu indici până la un număr natural, și propoziția notată cu indicele următor este adevărată; se trage, în acest caz, concluzia că toate propozițiile sunt adevărate.

2. (fiziologie) Mecanism nervos prin care starea de excitație sau de inhibiție dezvoltată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.
♦ (EMBRIOL.) Proces prin care o celulă sau un țesut influențează celule sau țesuturi învecinate.

3. (fizică) Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
       •

Inductie electromagnetică = producere a unei tensiuni electromotoare (numită tensiune indusă), de-a lungul unei curbe închise, de către un câmp magnetic variabil în timp (numit câmp inductor); tensiunea indusă este proporțională cu viteza de variație a fluxului magnetic inductor, iar sensul său este orientat astfel încât câmpul magnetic al curentului electric pe care l-ar produce să se opună prin câmpul său magnetic variației fluxului inductor.
       •

Inductie mutuală = inductie electromagnetică, cu caracter reciproc, care apare între două circuite alăturate, străbătute de curenți electrici variabili.
       •

Inductie proprie = inductie electromagnetică produsă într-un circuit unic, tensiunea indusă datorându-se variației curentului electric care străbate circuitul; autoinducție, selfinducție. Bobină de inductie vezi bobină; inductie electrostatică vezi influență2 (2); electrizare prin inductie.

4. (fizică) inductie electrică = mărime vectorială care, împreună cu intensitatea, caracterizează local componenta electrică a câmpului electromagnetic.
       •

Inductie magnetică = mărime vectorială care, împreună cu intensitatea, caracterizează local componenta magnetică a câmpului electromagnetic.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



INDUCȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE, inducții, substantiv feminin

1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.

2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
       • Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 (2).

3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

– Din limba franceza induction, latina inductio.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INDUCȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE, inducții, substantiv feminin

1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.

2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
       • Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 (2).

3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

– Din limba franceza induction, latina inductio.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDUCȚIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE substantiv feminin

1. (logică) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general.
♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive.
♦ Concluzie obținută prin inducție (1).

2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc.
♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, variantă inducțiune substantiv feminin / conform latina inductio, limba franceza induction, limba rusă indukțiia].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme



INDUCȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE substantiv feminin

1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general.
       • metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive.

2. concluzie prin inducție (1).

3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine.
       • mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc.
       • producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< limba franceza induction, latina inductio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

INDUCȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INDUCȚIE:
INDÚCȚIE inductiei forme

1) (în opoziție cu deducție) Operație mintală constând în trecerea de la fapte la generalizări, de la particular la general.

2) Concluzie obținută printr-un astfel de raționament. 3): inductieelectromagnetică producere a unui câmp electric cu forță electromotoare, prin variația câmpului magnetic. [G.-D. inducției] /<lat. inductio, inductieonis, limba franceza induction
Forme diferite ale cuvantului inductie: inductiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

inducție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inducție:
indúcție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat indúcția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat indúcției; plural indúcții, articulat indúcțiile (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

inducție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inducție:
indúcție (-ți-e) substantiv feminin, articulat indúcția (-ți-a), genitiv dativ articulat indúcției; plural indúcții, articulat indúcțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INDUCTIE'
indúceindúcereINDUCTÁNȚĂINDUCTANȚMÉTRUindúcțieINDUCȚIÚNEinductívINDUCTIVITÁTEinductométru

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inducție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inducție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Electrostatică vezi influență2 2; electrizare prin inducție.
INDÚCȚIE inducției forme 1 în opoziție cu deducție Operație mintală constând în trecerea de la fapte la generalizări, de la particular la general.
3: inducțieelectromagnetică producere a unui câmp electric cu forță electromotoare, prin variația câmpului magnetic.
Inductio, inducțieonis, limba franceza induction.

GRAMATICA cuvântului inducție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inducție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inducție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul inducție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul inducție are forma: indúcții
    VEZI PLURALUL pentru inducție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE inducţie?
Vezi cuvântul inducţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inducţie?
[ in-duc-ţi-e ]
Se pare că cuvântul inducţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL inducție
Inţelegi mai uşor cuvântul inducție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Matematică o formă a inducției complete = metodă de demonstrație a unor propoziții matematice, ce au drept indici numere naturale, prin parcurgerea următoarelor etape: se stabilește cel mai mic număr pentru care propoziția are sens și se verifică valabilitatea ipotezei în acest caz, apoi se demonstrează că, dacă ipoteza e verificată de propozițiile notate cu indici până la un număr natural, și propoziția notată cu indicele următor este adevărată; se trage, în acest caz, concluzia că toate propozițiile sunt adevărate
Electromagnetică = producere a unei tensiuni electromotoare numită tensiune indusă, de-a lungul unei curbe închise, de către un câmp magnetic variabil în timp numit câmp inductor; tensiunea indusă este proporțională cu viteza de variație a fluxului magnetic inductor, iar sensul său este orientat astfel încât câmpul magnetic al curentului electric pe care l-ar produce să se opună prin câmpul său magnetic variației fluxului inductor
Mutuală = i
Proprie = i
Electrică = mărime vectorială care, împreună cu intensitatea, caracterizează local componenta electrică a câmpului electromagnetic
Magnetică = mărime vectorială care, împreună cu intensitatea, caracterizează local componenta magnetică a câmpului electromagnetic
Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri
Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri
Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil
Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuire a lor pe suprafața unui conductor, datorată acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 2
Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri
Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri
Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil
Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență1 2



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Fizică calorie mare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav
cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului
kilocalorie
a intra în vorbă cu cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?