eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție induce


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Induce [ in-du-ce ]
VEZI SINONIME PENTRU induce PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului induce în mai multe dicționare

Definițiile pentru induce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a induce
Verbul: a induce (forma la infinitiv)
A induce conjugat la timpul prezent:
  • eu induc
  • tu induci
  • el ea induce
  • noi inducem
  • voi induceți
  • ei ele induc
VEZI VERBUL a induce CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDUCE:
INDÚCE, indúc, verb

III. tranzitiv

1. (Numai în expresie) A induce în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. Nu obosesc tot cîntînd laude nemeritate unor persoane din Principate și inducînd astfel în eroare opinia publică. BOLINTINEANU, O. 253.

2. A produce un cîmp electric prin inducție electromagnetică.

– Forme gramaticale: participiu indus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



INDUCE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDUCE:
INDÚCE, indúc, verb

III. tranzitiv

1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru.
       • Expresia: A induce în eroare = a înșela, a amăgi.
♦ (logică) A face un raționament inductiv.

2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [participiu indus]

– Din latina inducere (cu sensuri după limba franceza induire).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INDUCE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDUCE:
INDÚCE, indúc, verb

III. tranzitiv

1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru.
       • Expresia: A induce în eroare = a înșela, a amăgi.
♦ (logică) A face un raționament inductiv.

2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [participiu indus]

– Din latina inducere (cu sensuri după limba franceza induire).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDUCE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCE:
INDÚCE verb trecut

1. a împinge, a îndemna pe cineva să facă ceva; a incita; a determina.
♦ a induce în eroare = a înșela.

2. (logică) a face un raționament inductiv.

3. a produce o inducție electromagnetică.

4. a produce, a cauza, a provoca. (< latina inducere)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme



INDUCE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCE:
INDÚCE verb

III. trecut

1. (logică) A face un raționament inductiv.
       • A induce în eroare = a înșela, a amăgi.

2. A produce o inducție electromagnetică. [P.i. indúc, participiu -dus. / < latina inducere].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

induce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru induce:
indúce (a induce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc, persoana întâi plural: noi indúcem, persoana a doua plural: voi indúceți; imp. indú, negație nu indúce; participiu indús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

induce
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru induce:
induce vezi

1. a împinge, a conduce: a induce în eroare;

2. a face o inducțiune, a trage o consecvență.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

induce
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru induce:
indúce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc; participiu indús
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INDUCE'
InduINDUBITÁBILINDUBITABILITÁTEindúcindúceindúcereINDUCTÁNȚĂINDUCTANȚMÉTRUindúcție

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL induce
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului induce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Indúce a induce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc, persoana întâi plural: noi indúcem, persoana a doua plural: voi indúceți; imp.



GRAMATICA cuvântului induce?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului induce.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul induce poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE induce?
    Vezi cuvântul induce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul induce?
    [ in-du-ce ]
    Se pare că cuvântul induce are trei silabe

    EXPRESII CU CUVÂNTUL induce
    Inţelegi mai uşor cuvântul induce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
    Numai în expresie A induce în eroare = a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi
    A induce în eroare = a înșela, a amăgi
    A induce în eroare = a înșela, a amăgi
    ♦ a induce în eroare = a înșela
    A induce în eroare = a înșela, a amăgi



    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A nu înghiți pe cineva?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    sancțiune acordată de arbitru pentru o incorectitudine comisă de un jucător al unei echipe, care constă într-o lovitură executată de adversar în condiții avantajoase
    creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1
    a nu putea suferi pe cineva
    o distanță mică
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT










    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app