Definiție infuriere

Cautăm definiția cuvântului infuriere în mai multe dicționare

Definițiile pentru infuriere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFURIERE:
ÎNFURIÉRE substantiv feminin (Învechit) Furie, mînie mare. Înfurierea ei m-a îngrozit. NEGRUZZI, S. I 51.
• figurat Marea se răscoală mugind cu-nfuriere. NEGRUZZI, S. II 276.

– Pronunțat: -ri-e-.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNFURIERE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFURIERE:
ÎNFURIÉRE substantiv feminin (învechit) Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. [ pronunție: -ri-e-]

– vezi înfuria.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNFURIERE

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFURIERE:
ÎNFURIÉRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie. [ pronunție: -ri-e-]

– vezi înfuria.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

înfuriere

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfuriere:
înfuriére substantiv feminin (silabe -ri-e-), genitiv dativ articulat înfuriérii; plural înfuriéri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

înfuriere

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfuriere:
înfuriére (-ri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat înfuriérii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

înfuriere

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfuriere:
înfuriere substantiv verbal FURIE. ÎNVERȘUNARE. MÎNIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'INFURIERE'

ÎNFURCÍT ÎNFURCITÚRĂ ÎNFURIÁ ÎNFURIÁT ÎNFURIÉRE înfurméz înfurníc ÎNFURNICÁ infúz

GRAMATICA cuvântului înfuriere?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfuriere.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfuriere poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul înfuriere sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
La plural substantivul înfuriere are forma: înfuriéri

VEZI PLURALUL pentru înfuriere la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE înfuriere?

Vezi cuvântul înfuriere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfuriere?

[ în-fu-ri-e-re ]
Se pare că cuvântul înfuriere are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfuriere

înverșunare mânie
VEZI SINONIME PENTRU înfuriere PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: în sintagma rudă prin alianță?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a tăia brazda cu plugul; prin extensie a ara
convoi de căruțe sau de camioane care transporta, pe front, munițiile sau proviziile unui regiment
persoană devenită, prin contractarea unei căsătorii, rudă cu rudele soției sau ale soțului
a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?