 | as |
|
| Ingredient [ in-gre-di-ent ] VEZI SINONIME PENTRU ingredient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ingredient în mai multe dicționareDefinițiile pentru ingredient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT, ingrediente, substantiv neutru Substanță accesorie care intră în compoziția unui medicament, a unui aliment, a unui preparat cosmetic etc. Lepădă pe masă ingredientele cu miros urît. C. PETRESCU, A. 409. • figurat În toate celelalte [povești ale lui Creangă]... miraculosul e secundar și de multe ori e un ingredient pentru puterea realistă a picturii oamenilor și vieții lor sufletești. IBRĂILEANU, S. 150. – Pronunțat: -di-ent. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ingredient: *ingrediént n., plural e (latina ingrédiens, -éntis, part despre in-gredi, in-gréssus, a intra. vezi a-gresiune, grad). Tot ceĭa ce intră în compozițiunea unuĭ medicament, uneĭ băuturĭ, unuĭ amestec oare-care: ingredientele groguluĭ îs apa, zahăru, rachiu și lămîĭa. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT, ingrediente, substantiv neutru Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [ pronunție: -di-ent] – Din limba franceza ingrédient. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT, ingrediente, substantiv neutru Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [ pronunție: -di-ent] – Din limba franceza ingrédient. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT ingrediente n. Substanță care se adaugă suplimentar într-un amestec (medicament, aliment etc.), pentru a-i conferi anumite calități. [silabe in-gre-di-] /<fr. ingrédient, latina ingrediens, ingredientntis Forme diferite ale cuvantului ingredient: ingrediente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT substantiv neutru 1. substanță accesorie din compoziția unui medicament, aliment etc. 2. ceea ce concură la un rezultat. (< limba franceza ingrédient, latina ingrediens) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIÉNT substantiv neutru Substanță accesorie din compoziția unui medicament, a unui aliment etc.; mirodenie. [pronume -di-ent. / < limba franceza ingrédient, italiana ingrediente]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INGREDIENT: INGREDIENT substantiv aromat, condiment, mirodenie, (popular) dres, (învechit) băcănii (la plural), miroase (la plural), mirodie, mirositură, spițerie. (Vanilia, piperul sînt ingredient.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ingredient: ingredient n. ceea ce intră in compozițiunea unui medicament, unei băuturi, mâncări etc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ingredient: ingrediént substantiv neutru (silabe -di-ent), plural ingrediénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ingredient: ingrediént (-di-ent) substantiv neutru, plural ingrediénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INGREDIENT' îngrécÎNGRECÁîngrecáreîngrecátăINGREDIÉNTingrediénțăingrediénțieîngreláîngreléz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INGREDIENT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ingredient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INGREDIÉNT ingrediente n. Ingrédient, latina ingrediens, ingredientntis. Vanilia, piperul sînt ingredient. |
GRAMATICA cuvântului INGREDIENT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ingredient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INGREDIENT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ingredient? Vezi cuvântul ingredient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ingredient?[ in-gre-di-ent ] Se pare că cuvântul ingredient are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INGREDIENT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Un rând de haine?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ingredient are forma: ingrediénte
