 | as |
|
| înmulţire [ în-mul-ţi-re ] VEZI SINONIME PENTRU înmulţire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inmultire în mai multe dicționareDefinițiile pentru inmultire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 1. Mărire a numărului sau a cantității; sporire. Pentru creșterea bovinelor trebuie să se asigure înmulțirea și îmbunătățirea raselor celor mai bine adaptate condițiilor locale din diferite raioane ale țării. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2861. ♦ (matematică) Una din cele patru operații fundamentale prin care din două numere (numite deînmulțit și înmulțitor) se obține un număr (numit produs) egal (în cazul cînd înmulțitorul este un număr întreg) cu suma rezultată din adunarea cu sine însuși a deînmulțitului de atîtea ori cît indică înmulțitorul; multiplicare. Folosindu-se de o cretă groasă, înșira pe tejghea coloane lungi și încîlcite de cifre, adunări, înmulțiri, procentaje. GALAN, B. I 20. • Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. 2. Procesul producerii de indivizi noi din aceeași specie; reproducere. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚÍRE (< înmulți) substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. 2. (matematică) Operație algebrică prin care un număr este mărit de un număr de ori; multiplicare. ♦ Operație algebrică definită pe o mulțime, nu neapărat comutativă. • Tabla înmulțirii = tablou care conține rezultatele înmulțirii între ele a primelor zece numere naturale. 3. (biologie) Fenomen biologic generalizat la toate organismele vii, prin care se realizează sporirea numărului de indivizi, putându-se efectua cu sau fără intervenția reproducerii (sau a fecundării), fiind sau un o consecință a acesteia. Poate fi: amictică, amfimictică, apomictică. Î. este una dintre condițiile necesare continuării existenței speciilor și a continuității vieții; pentru fiecare specie este caracteristică o anumită intensitate a î., care se schimbă în funcție de condițiile de mediu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înmulțire: înmulțíre forme Acțiunea de a saŭ de a se înmulți. Aritm. Operațiunea care înmulțește saŭ care din doŭă numere numite înmulțit și înmulțitor formează alt număr numit produs, care e format cu înmulțitu cum e format înmulțitoru cu unitatea. Tabla înmulțiriĭ saŭ a luĭ Pitagora (atribuită acestuĭ matematic Grec), o tablă pătrată1 care arată produsele a doŭă numere înmulțite: / 1 2 3 4 5 6 7 8 9 / 2 4 6 8 10 12 14 16 18 / 3 6 9 12 15 18 21 24 27 / 4 8 12 16 20 24 28 32 36 / 5 10 15 20 25 30 35 40 45 / 6 12 18 24 30 36 42 48 54 / 7 14 21 28 35 42 49 56 63 / 8 16 24 32 40 48 56 64 72 / 9 18 27 36 45 54 63 72 81 /.[1] Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. • Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – vezi înmulți. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚÍRE, înmulțiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înmulți și rezultatul ei. ♦ Operație aritmetică fundamentală care constă din mărirea unui număr (deînmulțit) de atâtea ori cât alt număr (înmulțitorul), pentru obținerea unui rezultat numit produs; multiplicare. • Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere. – vezi înmulți. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚÍRE inmultirei forme 1) vezi A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. 2) (în opoziție cu împărțire) Operație aritmetică prin care un număr (deînmulțitul) este mărit de atâtea ori câte unități are alt număr (înmulțitorul). • Tabla inmultireii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. /v. a înmulți Forme diferite ale cuvantului inmultire: inmultirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNMULȚIRE: ÎNMULȚIRE s. 1. (matematică) multiplicare, (învechit) multiplicație. (Operația de inmultire.) 2. mărire. (inmultire unei sume de zece ori.) 3. creștere, mărire, sporire. (inmultire numărului de participanți la...) 4. prăsire, prăsit, procreare, reproducere, reproducție, (învechit și regional) plodire. (inmultire animalelor domestice.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înmulțire: înmulțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înmulțírii; plural înmulțíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înmulțire: înmulțíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înmulțírii; plural înmulțíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Înmulțire: Înmulțire ≠ împărțire, împuținare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INMULTIRE' ÎNMUIÉREÎNMUIETÓRÎNMULȚÍînmulțímeÎNMULȚÍREÎNMULȚÍTÎNMULȚITÓRînmundirátînmurgésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Înmulțire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înmulțire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNMULȚÍRE Înmulțirei forme 1 vezi A ÎNMULȚI și A SE ÎNMULȚI. • Tabla Înmulțireii tablă în care sunt înscrise operațiile de înmulțire între ele a numerelor de la 1 până la 10. Operația de Înmulțire. Înmulțire unei sume de zece ori. Înmulțire numărului de participanți la. Înmulțire animalelor domestice. Operația de Înmulțire. Înmulțire unei sume de zece ori. Înmulțire numărului de participanți la. Înmulțire animalelor domestice. |
GRAMATICA cuvântului Înmulțire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înmulțire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Înmulțire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înmulţire? Vezi cuvântul înmulţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înmulţire?[ în-mul-ţi-re ] Se pare că cuvântul înmulţire are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Înmulțire Inţelegi mai uşor cuvântul înmulțire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere Tabla înmulțirii = tablou care conține rezultatele înmulțirii între ele a primelor zece numere naturale Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere Tabla înmulțirii = tablou care conține produsele înmulțirii între ele a primelor zece numere |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Înmulțire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie cât pe-aci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înmulțire are forma: înmulțíri
