 | as |
|
| Inspector [ in-spec-tor ] VEZI SINONIME PENTRU inspector PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inspector în mai multe dicționareDefinițiile pentru inspector din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar. ▭ Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. despre inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238. Forme diferite ale cuvantului inspector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru inspector: *inspéctor și (rar) -ór, -oáre substantiv (latina inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). vezi revizor. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din limba rusă inspector. conform latina inspector, limba franceza inspecteur. Forme diferite ale cuvantului inspector: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR inspectoroáre (inspectoróri, inspectoroáre) m. și forme Persoană autorizată să inspecteze; persoană oficială care face o inspecție; revizor. /<fr. inspecteur, latina inspector, inspectororis Forme diferite ale cuvantului inspector: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru inspector: inspector, inspectori substantiv masculin (argoul lumii interlope) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR, -OÁRE substantiv masculin și forme Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [conform limba franceza inspecteur, latina inspector]. Forme diferite ale cuvantului inspector: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană împuternicită să inspecteze. – Din limba rusă inspector. conform latina inspector, limba franceza inspecteur. Forme diferite ale cuvantului inspector: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSPECTOR: INSPÉCTOR, -OÁRE substantiv masculin forme cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< limba franceza inspecteur, latina inspector) Forme diferite ale cuvantului inspector: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru inspector: inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inspector: inspéctor substantiv masculin, plural inspéctori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inspector: inspéctor substantiv masculin, plural inspéctori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSPECTOR' INSPÉCȚIEinspecțiúneinspectívinspectoáreinspéctorinspéctor-șéfinspectorátî́nspicÎNSPICÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inspector Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inspector dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSPÉCTOR inspectoroáre inspectoróri, inspectoroáre m. Inspecteur, latina inspector, inspectororis. |
GRAMATICA cuvântului inspector? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inspector. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inspector poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inspector? Vezi cuvântul inspector desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inspector?[ in-spec-tor ] Se pare că cuvântul inspector are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A cunoaște pe cineva de aproape?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul inspector are forma: inspéctori
