 | as |
|
| Instinct [ in-stinct ] VEZI SINONIME PENTRU instinct PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instinct în mai multe dicționareDefinițiile pentru instinct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru instinct: *instinct n., plural e (latina instinctus, despre instinguere, variantă din instigare, a instiga. vezi distinct, sting). Impulsiune naturală lipsită de reflexiune: instinctu albinelor le împinge să execute acte foarte complicate care depind aproape de inteligență; acest copil are instincte hoțeștĭ, muzicale. – Instinctu animalelor le împinge să execute oare-care acte fără să aĭbă noțiunea scopuluĭ, să întrebuințeze mijloace relativ neschimbate fără să caute să descopere altele și să știe ce relațiune există între mijloace și scop. Instinctu diferă de inteligență pin faptu că e invariabil, orb, necesar, cu alte cuvinte e o deprindere inăscută și ereditară. Omu se poate instrui și folosi de ceĭa ce aŭ făcut alțiĭ în aintea luĭ, pe cînd animalele-s incapabile de asta; experiența făcută de un animal îĭ folosește numaĭ luĭ și nu poate fi utilizată de altele. Așa, o rîndunică îșĭ face foarte natural cuĭbu fără să fi învățat, dar și fără să-l facă maĭ bine de cît cele de altă dată. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT (< limba franceza , latina) substantiv neutru 1. (fiziologie) Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie, care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. La animalele inferioare, instinct deține un rol precumpănitor în relațiile cu mediul. La animalele superioare, în cursul dezvoltării individuale, instinct se completează cu reflexe condiționate. La om, dezvoltarea inteligenței și educația în societate duc la subordonarea instinct față de conștiință. 2. (psihologie) Instinctul vieții și instinctul morții = (la Freud) forme inconștiente de manifestare a dinamismului uman, exprimând impulsurile sexuale și voința de a trăi a individului (i. vieții – Eros), respectiv pornirea acestuia spre distrugere și autodistrugere sau tendința de reîntoarcere la stabilitatea stării anorganice (i. morții – Thanatos). Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT, instincte, substantiv neutru Lanț complex de reflexe necondiționate, fixat într-o anumită etapă a procesului dezvoltării unei specii și transmis ereditar, deținînd la animalele inferioare un rol precumpănitor în relațiile cu mediul, iar la om avînd, datorită educației, o însemnătate redusă. Studiul instinctelor la lumina cunoștințelor moderne a dat la iveală o serie de interpretări prin ajutorul cărora cele mai minunate dintre instincte ne apar astăzi ca simple reacțiuni, datorite unor fenomene fizice sau chimice. MARINESCU, P. A. 46. Cu instinct ager și fără de greș, neabătîndu-mă adică din cale cu un palmac măcar la dreapta sau la stînga, mă întorsei pe același drum la întăriturile mele. HOGAȘ, M. N. 183. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT instincte n. 1) Facultate înnăscută a tuturor ființelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesităților vitale ale organismului). 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; intuiție. [silabe in-stinct] /<fr. instinct, latina instinctus Forme diferite ale cuvantului instinct: instincte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT, instincte, substantiv neutru Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din limba franceza instinct, latina instinctus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT, instincte, substantiv neutru Complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apărarea. – Din limba franceza instinct, latina instinctus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru instinct: instinct n. 1. mișcare naturală care împinge a face ceva fără reflexiune: numai instinctul dirijează animalele; 2. figurat aptitudin enaturală, pornire irezistibilă: a avea instinctul muzicei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT substantiv neutru Complex ereditar de reflexe necondiționate proprii fiecărei specii și care asigură orientarea în mediul înconjurător; impuls natural. [plural -te. / < limba franceza instinct]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTÍNCT substantiv neutru comportament înnăscut, caracteristic pentru toți indivizii unei specii; impuls natural. (< limba franceza instinct, latina instinctus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instinct: instínct substantiv neutru, plural instíncte (-stinc-te) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTINCT: INSTINCT substantiv simț. (instinct de conservare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instinct: instínct substantiv neutru, plural instíncte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTINCT' INSTILÁREINSTILÁȚIEINSTILAȚIÚNEinstilatórINSTÍNCTINSTINCTÍVinstinctivitáteinstinctorINSTINCTUÁL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instinct Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instinct dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSTÍNCT instincte n. Instinct de conservare. Instinct de conservare. |
GRAMATICA cuvântului instinct? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instinct. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instinct poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE instinct? Vezi cuvântul instinct desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instinct?[ in-stinct ] Se pare că cuvântul instinct are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL instinct Inţelegi mai uşor cuvântul instinct dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePsihologie Instinctul vieții și instinctul morții = la Freud forme inconștiente de manifestare a dinamismului uman, exprimând impulsurile sexuale și voința de a trăi a individului i |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instinct |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la un pahar de sau cu vin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul instinct are forma: instínct
