 | as |
|
| Instinctiv [ in-stinc-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU instinctiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instinctiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru instinctiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adjectiv Din instinct, care ține de instinct; făcut pe negîndite, inconștient. Puse distanță de un pas între amîndoi, cu o instinctivă desolidarizare. C. PETRESCU, C. vezi 180. • (Adverbial) Soldații tăcură... Își întinseră instinctiv gîturile, naiv. SAHIA, N. 74. Simți instinctiv că ceva hotărîtor în viața lui trebuia să se întîmple. BART, E. 185. Instinctiv rupse mărgeaua... de la gîtul Mariei. EMINESCU, N. 70. Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV instinctivă (instinctivi, instinctive) 1) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este efectuat dintr-un instinct; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; involuntar; mecanic; automat; inconștient; mașinal. 2) (despre persoane) Care este dominat (în acțiuni, fapte etc.) de instinct. [silabe in-stinc-tiv] /<fr. instinctif Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctivă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru instinctiv: *instinctív, -ă adjectiv (despre instinct; limba franceza -if). Pornit din instinct: mișcare instinctivă. adverb În mod instinctiv, pin instinct: văzîndu-ĭ pe tîlharĭ, am pus instinctiv mîna pe pușcă. Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adjectiv 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din limba franceza instinctif. Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV, -Ă, instinctivi, -e, adjectiv 1. Care ține de instinct, instinctual. 2. (Adesea adverbial) Făcut din instinct, pe negândite; inconștient. – Din limba franceza instinctif. Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTIV adjectiv 1. inconștient, instinctual. (Reflexe instinctiv.) 2. automat, automatic, inconștient, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act instinctiv.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instinctiv: instinctív adjectiv masculin (silabe -stinc-), plural instinctívi; forme singular instinctívă, plural instinctíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV, -Ă adjectiv 1. instinctual. 2. (și adverb) făcut din instinct. (< limba franceza instinctif) Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTINCTIV: INSTINCTÍV, -Ă adjectiv (adesea adverb) Din (de) instinct; inconștient. [conform limba franceza instinctif]. Forme diferite ale cuvantului instinctiv: instinctiv-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instinctiv: instinctív (-stinc-tiv) adjectiv masculin, plural instinctívi; forme instinctívă, plural instinctíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru instinctiv: instinctiv a. ce naște din instinct: mișcare instinctivă. ║ adverb prin instinct. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTINCTIV' INSTILÁȚIEINSTILAȚIÚNEinstilatórINSTÍNCTINSTINCTÍVinstinctivitáteinstinctorINSTINCTUÁLinstinctualitáte |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INSTINCTIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instinctiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSTINCTÍV instinctivă instinctivi, instinctive 1 și adverbial despre acțiuni, lucruri etc. Reflexe instinctiv. Gest, act instinctiv. Reflexe instinctiv. |
GRAMATICA cuvântului INSTINCTIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instinctiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INSTINCTIV poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE instinctiv? Vezi cuvântul instinctiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instinctiv?[ in-stinc-tiv ] Se pare că cuvântul instinctiv are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INSTINCTIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Luptă voinicească și substantivat, forme?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
