 | as |
|
| Instrucţie [ in-struc-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU instrucţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului instructie în mai multe dicționareDefinițiile pentru instructie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE, instrucții, substantiv feminin 1. Învățătură, ansamblu de cunoștințe predate cuiva. Lectura omului cu instrucție puțină de atunci era Alexandria sau Esopia. SADOVEANU, E. 96. Cea dintîi instrucție o primi pe lîngă mama sa, în Pesta. IONESCU-RION, C. 66. ♦ (Învechit) Explicație, lămurire, deslușire. Bunele instrucții ce dă a făcut că multe versuri din ele trecură de proverburi în gura poporului. NEGRUZZI, S. II 147. 2. (Numai la sg.) Pregătire a militarilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. Știam că de trei zile venise acolo un batalion... și că făcea instrucție. PAS, Z. IV 73. Batalionul său avea să iasă în tabără... ca să facă instrucția de campanie. CAMIL PETRESCU, O. I 332. • (Prin restricție) La instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. 3. (juridic) Activitate de cercetare a cauzelor penale (efectuată astăzi de procuror și în trecut de un judecător însărcinat special cu aceasta). Tribunalul revoluționar va continua instrucția relativă la conspirația lid Danton. CAMIL PETRESCU, T. II 605. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru instrucție: instrucți(un)e forme 1. acțiunea de a instrui: instrucțiunea copiilor; 2. învățătură, cultura inteligenței: instrucțiunea poate fi: superioară (universități și școli speciale), secundară (licee, gimnazii, seminare, școli comerciale și profesionale) și primară; 3. cunoștințe dobândite: are o instrucțiune solidă; 4. lecțiuni sau poveți instructive: istoria e plină de instrucțiune; 5. ordine precize, informațiuni date: urmați acestor instrucțiuni; 6. acte și formalități necesare spre a judeca o cauză: instrucțiunea unei afaceri criminale. vezi judecător. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (juridic) Activitate de cercetare a cauzelor penale. • Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din limba franceza instruction. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE instructiei forme 1) Proces de predare a cunoștințelor și deprinderilor într-o instituție de învățământ; instruire. 2) Activitate de pregătire teoretică și practică a militarilor. 3) juridic Activitate de cercetare prealabilă și de adunare a probelor în vederea unui proces penal. • Judecător de instructie magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. [G.-D. instrucției; silabe in-struc-ți-e] /<fr. instruction, latina instructio, instructieonis Forme diferite ale cuvantului instructie: instructiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. ansamblu de cunoștințe predate sau căpătate prin studiu organizat; învățătură, învățământ. 2. pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (juridic) fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. ♦ judecător de instructie = (în unele țări) magistrat care cercetează cauzele penale. (< limba franceza instruction, latina instructio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. Învățătură, știință căpătată în școli prin învățare, prin studiu organizat; instruire. 2. Pregătire practică a militarilor, totalitatea exercițiilor militare practice făcute în vederea deprinderii mânuirii armelor. 3. (juridic) Fază procedurală în desfășurarea proceselor constând în adunarea și cercetarea probelor. [Gen. -iei. / conform limba franceza instruction, limba rusă instrukțiia, latina instructio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRÚCȚIE substantiv feminin 1. Proces școlar de transmitere și de însușire a cunoștințelor; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Activitate de pregătire teoretică și practică a militarilor. 3. (juridic) Activitate de cercetare a cauzelor penale. • Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din limba franceza instruction. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSTRUCȚIE: INSTRUCȚIE s. 1. educație, învățămînt, învățătură, (învechit) pedeapsă. (Procesul de instructie.) 2. carte, cultură, cunoștințe (la plural), învățătură, pregătire, studii (la plural), (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (regional) scrisoare, (învechit) minte, pricopseală, pricopsire. 3. (termen militar) (învechit și popular) mustră, muștruluială, (învechit) ocenie, șmotru. (instructie recruților.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru instrucție: instrúcție (instruire școlară, militară, judiciară) substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat instrúcția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat instrúcției; plural instrúcții Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru instrucție: instrúcție (instruire) (-ți-e) substantiv feminin, articulat instrúcția (-ți-a), genitiv dativ instrúcții, articulat instrúcției Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru instrucție: instrúcție, substantiv feminin singular (argoul lumii interlope) bătaie încasată la secția de poliție. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSTRUCTIE' ÎNSTREINÁTînstrîmbătățéscinstructáinstructájINSTRÚCȚIEinstrucționálINSTRUCȚIÚNEINSTRUCTÍVinstructív-educatív |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL instrucție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului instrucție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INSTRÚCȚIE instrucției forme 1 Proces de predare a cunoștințelor și deprinderilor într-o instituție de învățământ; instruire. • Judecător de instrucție magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. Instruction, latina instructio, instrucțieonis. Procesul de instrucție. Instrucție recruților. Instrucție recruților. |
GRAMATICA cuvântului instrucție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului instrucție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul instrucție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE instrucţie? Vezi cuvântul instrucţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul instrucţie?[ in-struc-ţi-e ] Se pare că cuvântul instrucţie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL instrucție Inţelegi mai uşor cuvântul instrucție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Judecător de instrucție = în unele țări magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale ♦ judecător de instructie = în unele țări magistrat care cercetează cauzele penale Judecător de instrucție = în unele țări magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL instrucție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A călca cu stângul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul instrucție are forma: instrúcții
