eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție judecator


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Judecător [ ju-de-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU judecător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului judecator în mai multe dicționare

Definițiile pentru judecator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR:
JUDECĂTÓR, judecători, substantiv masculin

1. Funcționar al statului care are ca sarcină principală soluționarea pe calea justiției a proceselor prin pronunțarea unei hotărîri. vezi magistrat. Judecătorul m-a luat în primire, m-a îndreptat într-un iatac cu miros de mere, șerbet și flori uscate. C. PETRESCU, S. 184. Judecător la Slatina, iubit de slătineni, Cănuță a ieșit băiat bun. BASSARABESCU, substantiv neutru

14. Se înfățoșează înaintea judecătorului și încep a spune împrejurarea din capăt. CREANGĂ, A. 146.

2. Persoană care își dă părerea (adesea la rugămintea părților) într-o chestiune; arbitru. Să le fie judecător înfumuratul de Midas. ISPIRESCU, U. 109.
♦ (Sport; învechit) Persoană care supraveghează respectarea regulilor jocului; arbitru. Iată domnul P., unul din judecătorii cîmpului. Domnul P. ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



judecător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru judecător:
judecătór m. Magistrat însărcinat să facă dreptate: eliasțiĭ eraŭ judecătoriĭ publicĭ ai Ateneĭ. Arbitru: a alege pe cineva drept judecător. Judecător de pace (saŭ: de ocol), magistrat care judecă procese micĭ și încearcă să împace părțile. Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor. vezi jurător.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

JUDECĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR:
JUDECĂTÓR judecatori m.

1) Jurist angajat oficial pentru soluționarea proceselor judiciare din cadrul unei instanțe judecătorești.

2) Persoană solicitată să-și spună în mod obiectiv părerea într-o chestiune controversată sau într-o cauză; arbitru.

3) rar Persoană calificată în arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + sufix judecatorător
Forme diferite ale cuvantului judecator: judecatori

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

judecător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru judecător:
judecător m. cel ce judecă, care are dreptul de a judeca; judecător de pace (de ocol), magistrat însărcinat a judeca sumar diferendele de puțină importanță și a împăciui pe particulari; judecător de instrucțiune, magistrat însărcinat a cerceta crimele și delictele, a culege probele sau indiciile și a face să se aresteze pe preveniți.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a



JUDECĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR:
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, substantiv masculin și forme

1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4).

2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.
♦ (Sport) Arbitru.

– Judeca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului judecator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

JUDECĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR:
JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, substantiv masculin și forme

1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4).

2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.
♦ (Sport) Arbitru.

– Judeca + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului judecator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

judecător
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru judecător:
judecătór, judecători substantiv masculin Funcționar care are atribuția de a soluționa procesele în cadrul unei instanțe judecătorești.
       • Marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător = Dumnezeu. -Din judeca + sufix -ător.

Definiție sursă: Dicționar religios

JUDECĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR s.

1. (juridic) (învechit) jude, județ, (învechit, în Transilvania) tăblaș.

2. arbitru, (grecism învechit) eretocrit. (judecator într-un litigiu.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

JUDECĂTOR
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTOR:
JUDECĂTOR boier, dican, întrebător, patrafir, țap negru.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

judecător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru judecător:
judecătór substantiv masculin, plural judecătóri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

judecător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru judecător:
judecătór substantiv masculin, plural judecătóri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'JUDECATOR'
JUDECÁREJudecatJUDECÁTĂJUDECĂTOÁREJUDECĂTÓRJUDECĂTORÁȘJUDECĂTOREÁSĂJUDECĂTORÉSCjudecătoréște

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL judecător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului judecător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
JUDECĂTÓR judecători m.
/a judeca + sufix judecătorător.
Judecător într-un litigiu.
Judecător într-un litigiu.



GRAMATICA cuvântului judecător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului judecător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul judecător poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul judecător sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul judecător are forma: judecătóri
VEZI PLURALUL pentru judecător la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE judecător?
Vezi cuvântul judecător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul judecător?
[ ju-de-că-tor ]
Se pare că cuvântul judecător are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL judecător
Inţelegi mai uşor cuvântul judecător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător = Dumnezeu



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL judecător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A face pe sau din cineva papară?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică vezi boala lui basedow
ediție care cuprinde toate operele unui scriitor
a învinge, a distruge, a nimici pe cineva
despre un martor a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app