 | as |
|
| Insuficient [ in-su-fi-ci-ent ] VEZI SINONIME PENTRU insuficient PE ESINONIME.COM definiția cuvântului insuficient în mai multe dicționareDefinițiile pentru insuficient din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adjectiv Care nu ajunge, care nu e de ajuns, neîndestulător (cantitativ); care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător. Datorită faptului că imprimările sînt insuficiente în raport cu necesitățile, multe din aceste cîntece au rămas necunoscute de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. • (Adverbial) Elev insuficient pregătit. ♦ (Substantivat, m.) Notă, calificativ sub limita de admitere la o probă, la un examen. A luat un insuficient la matematici. – Pronunțat: -ci-ent. Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIENT adjectiv, adverb 1. adjectiv neîndestulător, nesatisfăcător, redus. (Cantitate insuficient.) 2. adjectiv puțin. (Oaste insuficient; bani insuficient.) 3. adjectiv neîndestulător, nesatisfăcător, redus, sărac. (Un inventar insuficient de utilaje.) 4. adjectiv mic, puțin, redus, slab. (Are insuficient posibilități de realizare.) 5. adverb prost, puțin, rău. (O muncă insuficient plătită.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [ pronunție: -ci-ent] – Din latina insufficiens, -ntis, italiana insufficiente. Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adjectiv (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ); nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [ pronunție: -ci-ent] – Din latina insufficiens, -ntis, italiana insufficiente. Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă adjectiv Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfăcător. // substantiv masculin Calificativ sub limita de trecere, obținut de un candidat la un examen. [pronume -ci-ent. / conform latina insufficiens, italiana insufficiente, limba franceza insuffisant]. Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă adjectiv (conform latina insufficiens, italiana insufficiente, limba franceza insuffisant): în sintagmele independență insuficientă și principală regentă insuficientă (vezi). Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT, -Ă I. adjectiv care nu este suficient; nesatisfăcător. II. substantiv masculin calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< italiana insufficiente, latina insufficiens) Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficient-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INSUFICIENT: INSUFICIÉNT2 insuficienttă ( insuficientți, insuficientte) și adverbial Care nu este suficient; neîndestulător; nesatisfăcător. [silabe -ci-ent] /<lat. insufficiens, insuficientntis Forme diferite ale cuvantului insuficient: insuficienttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru insuficient: insuficiént adjectiv masculin, plural insuficiénți; forme insuficiéntă, plural insuficiénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru insuficient: insuficient a. care nu e destul: cantitate insuficientă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru insuficient: insuficiént adjectiv masculin suficient Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Insuficient: Insuficient ≠ suficient Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INSUFICIENT' insubordonáțieinsubstituíbilinsubstituibilitáteInsuccesInsuficientInsuficiențăINSUFLÁinsufláreinsufláție |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Insuficient Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului insuficient dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cantitate insuficient. Oaste insuficient; bani insuficient. Un inventar insuficient de utilaje. Are insuficient posibilități de realizare. O muncă insuficient plătită. Cantitate insuficient. Un inventar insuficient de utilaje. INSUFICIÉNT2 insuficienttă insuficientți, insuficientte și adverbial Care nu este suficient; neîndestulător; nesatisfăcător. Insufficiens, insuficientntis. |
GRAMATICA cuvântului Insuficient? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului insuficient. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Insuficient poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE insuficient? Vezi cuvântul insuficient desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul insuficient?[ in-su-fi-ci-ent ] Se pare că cuvântul insuficient are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Insuficient |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bombă atomică sau nucleară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
