eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intamplare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
întâmplare [ în-tâm-pla-re ]
VEZI SINONIME PENTRU întâmplare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intamplare în mai multe dicționare

Definițiile pentru intamplare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLARE:
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, substantiv feminin Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei.

1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment.
♦ Peripeție; aventură (neplăcută).

2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard.
       • Locuţiune adverbiala Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (popular) La toată întâmplarea = în orice caz. (popular) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate.

– vezi întâmpla.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTÂMPLARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLARE:
ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, substantiv feminin Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei.

1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment.
♦ Peripeție; aventură (neplăcută).

2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard.
       • Locuţiune adverbiala Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (popular) La toată întâmplarea = în orice caz. (popular) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate.

– vezi întâmpla.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTÂMPLARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLARE:
ÎNTÂMPLÁRE intamplareări forme Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental.
       • Din intamplare întâmplător. La intamplare cum se va nimeri. La voia intamplareării într-un noroc. /v. a întâmpla
Forme diferite ale cuvantului intamplare: intamplareări

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

întâmplare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întâmplare:
întâmpláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întâmplării; plural întâmplări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

întâmplare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întâmplare:
întâmpláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întâmplắrii; plural întâmplắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

întâmplare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întâmplare:
întâmplare forme ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'INTAMPLARE'
ÎNTÂMPINÁÎNTÂMPINÁREîntâmpinătúrăÎNTÂMPLÁÎNTÂMPLÁREÎNTÂMPLÁTÎNTÂMPLĂTÓRîntâmplătoréscIntangibil

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întâmplare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întâmplare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
întâmplare din Vaslui.
A survenit o întâmplare neprevăzută.
O întâmplare din viața cuiva.
A face ceva la întâmplare.
ÎNTÂMPLÁRE întâmplareări forme Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental.
       • Din întâmplare întâmplător.
La întâmplare cum se va nimeri.
La voia întâmplareării într-un noroc.

GRAMATICA cuvântului întâmplare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întâmplare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întâmplare poate fi: substantiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul întâmplare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul întâmplare are forma: întâmplări
VEZI PLURALUL pentru întâmplare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE întâmplare?
Vezi cuvântul întâmplare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întâmplare?
[ în-tâm-pla-re ]
Se pare că cuvântul întâmplare are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL întâmplare
Inţelegi mai uşor cuvântul întâmplare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Din întâmplare = incidental
La întâmplare sau la ori în voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală
Popular La toată întâmplarea = în orice caz
Popular De o sau pentru orice întâmplare = pentru orice eventualitate
Locuţiune adverbiala Din întâmplare = incidental
La întâmplare sau la ori în voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală
Popular La toată întâmplarea = în orice caz
Popular De o sau pentru orice întâmplare = pentru orice eventualitate

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întâmplare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Poziție-cheie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
plan median al unei celule unde cromozomii fisurați se grupează în cursul mitozei
derivat aminat al acidului salicilic, cu proprietăți bacteriostatice față de bacilul koch
poziție strategică, economică etc
cu nici un preț; niciodată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app