 | as |
|
| întâmplător [ în-tâm-plă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU întâmplător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intamplator în mai multe dicționareDefinițiile pentru intamplator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLĂTÓR: ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intamplator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLĂTÓR: ÎNTÂMPLĂTÓR, -OÁRE, întâmplători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intamplator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLĂTÓR: ÎNTÂMPLĂTÓR2 intamplatoroáre (intamplatoróri, intamplatoroáre) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + sufix intamplatorător Forme diferite ale cuvantului intamplator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întâmplător: întâmplătór adjectiv masculin, plural întâmplătóri forme singular și plural întâmplătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întâmplător: întâmplătór adjectiv masculin, plural întâmplătóri; forme singular și plural întâmplătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÂMPLĂTÓR: ÎNTÂMPLĂTÓR1 adverb Din întâmplare. /a întâmpla + sufix intamplatorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întâmplător: întâmplător a. din întâmplare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTAMPLATOR' întâmpinătúrăÎNTÂMPLÁÎNTÂMPLÁREÎNTÂMPLÁTÎNTÂMPLĂTÓRîntâmplătoréscIntangibilINTANGIBILITÁTEînțăpinéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întâmplător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întâmplător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Fenomen, eveniment întâmplător. O alegere întâmplătoroare. ÎNTÂMPLĂTÓR2 întâmplătoroáre întâmplătoróri, întâmplătoroáre Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + sufix întâmplătorător. /a întâmpla + sufix întâmplătorător. |
GRAMATICA cuvântului întâmplător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întâmplător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întâmplător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE întâmplător? Vezi cuvântul întâmplător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întâmplător?[ în-tâm-plă-tor ] Se pare că cuvântul întâmplător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întâmplător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se da în vorbă cu cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
