 | as |
|
| Inteligenţă [ in-te-li-gen-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU inteligenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inteligenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru inteligenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, substantiv feminin 1. Calitatea celui inteligent, facultatea de a înțelege (ușor și bine), de a pricepe (just), de a cunoaște; deșteptăciune. vezi minte, pricepere. Adesea inteligența lui elastică, generoasă prin rezerva și cumpănirea ei, făcea impresia acelor tablouri cu perspective mari, adînci, pierdute, ce par a nu mai avea sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. Cunoștințele dobîndite, neputîndu-se grupa împrejurul unei idei predomnitoare... lasă numai oarecare idei nestatornice, mai adesea pernicioase pentru inteligență și moralitate. ODOBESCU, S. II 63. 2. (Învechit) Totalitatea intelectualilor, intelectualitate. Inteligența romînă geme în temniți sau se rătăcește pribeagă prin țări străine, persecutată din toate părțile de inimicii libertății. BOLLIAC, O. 224. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, substantiv feminin 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. • Inteligență artificială = domeniu al informaticii care dezvoltă sisteme tehnice capabile să rezolve probleme dificile legate de inteligența umană. ♦ Persoană inteligentă. 2. (În forma intelighenție) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Variante: inteligínță, intelighénție substantiv feminin] – Din limba franceza intelligence, latina intelligentia, germana Intelligenz, limba rusă inteligenciia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, substantiv feminin 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. • Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (învechit; articulat) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Variante: inteligínță substantiv feminin] – Din limba franceza intelligence, latina intelligentia, germana Intelligenz, limba rusă inteligenciia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ substantiv feminin capacitate a individului de a se adapta la împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi o ieșire dintr-o anumită situație, de a rezolva probleme noi; deșteptăciune. • om inteligent. ♦ inteligenta artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. (< limba franceza intelligence, latina intelligentia, germana Intelligenz) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGENȚĂ s. 1. deșteptăciune, intelect, judecată, minte, pricepere, rațiune, spirit, (popular) duh, (Banat, Transilvania și Olt.) pamet, (învechit) înțelegere, (familial) doxă, (figurat) cap, creier. (Are un ochi ager și o inteligenta de nivel mediu.) 2. agerime, deșteptăciune, dibăcie, iscusință, istețime, îndemînare, pricepere. (inteligenta unei persoane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ substantiv feminin Înțelegere profundă, ușoară a unor lucruri mai ales din domeniul culturii și al științei; facultatea de a înțelege, de a pricepe fenomenele, lucrurile etc.; deșteptăciune; înțelegere. [< latina intelligentia, conform limba franceza intelligence]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ inteligentae forme 1) Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; deșteptăciune. 2) Persoană inteligentă. /<lat. intelligentia, limba franceza intelligence, germana Intelligenz Forme diferite ale cuvantului inteligenta: inteligentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inteligență: inteligénță (deșteptăciune) substantiv feminin, genitiv dativ articulat inteligénței; plural inteligénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inteligență: inteligénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat inteligénței; plural inteligénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INTELIGENȚĂ: INTELIGÉNȚĂ substantiv verbal intelectualitate. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru inteligență: inteligență substantiv verbal INTELECTUALITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTELIGENTA' ÎNȚELEPȚÍÎNȚELEPȚÍEÎNȚELÉSInteligentINTELIGÉNȚĂINTELIGHÉNȚIAintelighénțieInteligibilINTELIGIBILITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL inteligență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inteligență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Are un ochi ager și o inteligență de nivel mediu. Inteligență unei persoane. Are un ochi ager și o inteligență de nivel mediu. Inteligență unei persoane. INTELIGÉNȚĂ inteligențăe forme 1 Facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; agerime a minții; deșteptăciune. |
GRAMATICA cuvântului inteligență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inteligență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inteligență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inteligenţă? Vezi cuvântul inteligenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inteligenţă?[ in-te-li-gen-ţă ] Se pare că cuvântul inteligenţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL inteligență Inţelegi mai uşor cuvântul inteligență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Inteligență artificială = domeniu al informaticii care dezvoltă sisteme tehnice capabile să rezolve probleme dificile legate de inteligența umană Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane ♦ inteligenta artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL inteligență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A intra de serviciu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul inteligență are forma: inteligénțe
