 | as |
|
| Interpela [ in-ter-pe-la ] VEZI SINONIME PENTRU interpela PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interpela în mai multe dicționareDefinițiile pentru interpela din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a interpela (forma la infinitiv) A interpela conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERPELA: INTERPELÁ, interpelez, verb I. tranzitiv A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; specializare a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din limba franceza interpeller, latina interpellare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERPELA: INTERPELÁ, interpelez, verb I. tranzitiv A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; specializare a cere explicații (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din limba franceza interpeller, latina interpellare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERPELA: INTERPELÁ, interpelez, verb I. tranzitiv (Mai ales în sistemul parlamentar burghez) A face o interpelare în parlament; prin extensie a soma pe cineva să răspundă, să se explice asupra unei chestiuni. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPELA: INTERPELÁ verb trecut a face o interpelare; (prin extensie) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea. (< limba franceza interpeller, latina interpellare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPELA: INTERPELÁ verb I. trecut A pune întrebări cuiva asupra unei chestiuni; a face o interpelare parlamentară. [< limba franceza interpeller, italiana , latina interpellare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interpela: interpelá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu interpeléz, persoana a treia singular: el / ea și plural interpeleáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interpela: interpelá (a interpela) (a cere explicații) verb, indicativ prezent 3 interpeleáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERPELA' interparlamentárINTERPARTÍDICINTERPARTÍNICINTERPEDICULÁR, -ĂinterpeláinterpelántINTERPELÁREINTERPELÁȚIEINTERPELAȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL interpela Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interpela dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Interpelá a interpela a cere explicații verb, indicativ prezent 3 interpeleáză. |
GRAMATICA cuvântului interpela? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interpela. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul interpela poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interpela? Vezi cuvântul interpela desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interpela?[ in-ter-pe-la ] Se pare că cuvântul interpela are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adverbial sau substantivat a face hăisa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul interpela se conjugă: ei ele interpeleáză
