 | as |
|
| Interpelare [ in-ter-pe-la-re ] VEZI SINONIME PENTRU interpelare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interpelare în mai multe dicționareDefinițiile pentru interpelare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE, interpelări, substantiv feminin 1. (Mai ales îra sistemul parlamentar burghez) Întrebare adresată în parlament de un deputat guvernului sau miniștrilor și la care aceștia sînt obligați să răspundă, dînd explicații asupra actelor lor sau ale subalternilor lor. O interpelare prilejise o dezbatere furtunoasă. REBREANU, R. II 22. Să-mi trimiți «Monitorul Oficial» cu ședința întreagă în care Exc. Sa și-a dezvoltat interpelarea. CARAGIALE, O. VII 545. 2. (Rar, la plural ) Întrebări, strigăte, chemări. Glume și interpelări violente pentru ocuparea întîiului rînd nășteau. ANGHEL, PR. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE substantiv feminin 1. Acțiunea de a interpela; interpelație. ♦ Întrebare (adresată de obicei în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație (referitoare la rezolvarea unei chestiuni, a unor acte etc.). 2. (Rar; la plural ) Întrebări, somații. [< interpela]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE substantiv feminin întrebare (adresată în parlament de către un deputat unui ministru) prin care se cere o explicație referitoare la rezolvarea unei chestiuni; interpelație. (< interpela) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE interpelareări forme Întrebare adresată în ședință publică de către un deputat în parlament unui membru al guvernului, pentru a-i cere explicații asupra unui fapt. /v. a interpela Forme diferite ale cuvantului interpelare: interpelareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE, interpelări, substantiv feminin Faptul de a interpela; (concret) conținutul unei interpelări; interpelație. – vezi interpela. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELÁRE, interpelări, substantiv feminin Faptul de a interpela; (concret) conținutul unei interpelări; interpelație. – vezi interpela. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interpelare: interpeláre (întrebare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpelắrii; plural interpelắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interpelare: interpeláre substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpelării; plural interpelări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru interpelare: interpelare forme vezi interpelați(un)e. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERPELARE: INTERPELARE substantiv interpelație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERPELARE' INTERPARTÍNICINTERPEDICULÁR, -ĂinterpeláinterpelántINTERPELÁREINTERPELÁȚIEINTERPELAȚIÚNEinterpelatoáreinterpelatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTERPELARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interpelare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTERPELÁRE interpelareări forme Întrebare adresată în ședință publică de către un deputat în parlament unui membru al guvernului, pentru a-i cere explicații asupra unui fapt. |
GRAMATICA cuvântului INTERPELARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interpelare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTERPELARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interpelare? Vezi cuvântul interpelare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interpelare?[ in-ter-pe-la-re ] Se pare că cuvântul interpelare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTERPELARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu-i fi de-a buna cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interpelare are forma: interpelắri
