 | as |
|
| Intim [ in-tim ] VEZI SINONIME PENTRU intim PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intim în mai multe dicționareDefinițiile pentru intim din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTIM: ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adjectiv 1. (Despre o persoană în relații cu alta) Legat printr-o prietenie strînsă, foarte apropiat; introdus în toate secretele. Crede-te in această casă ca în mijlocul unor vechi și intimi amici. BOLINTINEANU, O. 419. • (Substantivat) Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. 2. Familiar, prietenos, afectuos, cordial. Cu nota aceasta intimă, convorbirea merse înainte cum putu. despre ZAMFIRESCU, R. 15. Umbra lui... părea că începuse o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. 3. Care se referă la viața particulară a cuiva; personal; prin extensie secret. În ziua aceea... am înfrînt această regulă intimă. GALACTION, O. I 333. Să mă pună în curent cu chestiunile lui intime. C. PETRESCU, Î. II 85. ♦ Caracteristic unui mediu restrîns, unui cadru limitat, familiar; care are loc într-un cadru restrîns. Masă intimă. ▭ Orașul mic te fură-ncet... cu centrul intim și cochet. MACEDONSKI, O. I 180. 4. Care constituie partea esențială, care este mai de seamă sau mai profund într-un lucru, într-o problemă etc.; lăuntric. Caracterul prim și intim al poeziei lui Lenau e... romantismul. GHEREA, ST. Hristos I 176. Natura lor intimă trebuie căutată și bine înțeleasă pentru a putea să-i înțelegem și să-i asemănăm. IONESCU-RION, C. 70. 5. figurat Strîns, apropiat. Romîna prezintă, în structura ei, caractere neromanice... care se explică numai prin limbile slave și contactul intim între cele două limbi. ROSETTI, I. S. L. 19. – Accentuat și: intím. Forme diferite ale cuvantului intim: intim-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTIM: ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adjectiv 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ figurat Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [accentuat și: intím] – Din limba franceza intime, latina intimus. Forme diferite ale cuvantului intim: intim-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTIM: ÍNTIM, -Ă, intimi, -e, adjectiv 1. Care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric. ♦ figurat Strâns, apropiat. Contactul intim dintre două limbi. 2. (Despre oameni; adesea substantivat) Legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate. ♦ (Despre relațiile dintre oameni) Familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial. 3. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. ♦ Caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns. [accentuat și: intím] – Din limba franceza intime, latina intimus. Forme diferite ale cuvantului intim: intim-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTIM: INTIM adjectiv, s. 1. adjectiv apropiat, bun. (Prieten intim.) 2. substantiv confident, (învechit) tainic. (intim al domnitorului.) 3. adjectiv apropiat, strîns. (Relații intim.) 4. adjectiv erotic, fizic, fiziologic, sexual, trupesc. (Relații intim între soți.) 5. adjectiv afectuos, cordial, familiar, prietenesc, prietenos. (Nota intim a conversației.) 6. adjectiv domestic, particular, personal, privat. (Probleme intim.) 7. adjectiv restrîns. (Petrecere într-un cadru intim.) 8. adjectiv confidențial, particular, (învechit) particularnic. (Scrisori intim.) 9. adjectiv adînc, lăuntric, profund. (Natura intim a unui fenomen.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intim: *íntim, -ă adjectiv (latina intimus, superlativu luĭ intra. vezi interior). Cel maĭ din ăuntru, care face esența unuĭ lucru: natura intimă a uneĭ ființe. Din fundu sufletuluĭ, adînc: convingere intimă. Care se petrece în familie saŭ între amicĭ, familiar: conversațiune intimă. Familiar, de aproape: amic intim. Secretar intim, care are toată încrederea șefuluĭ luĭ. adverb În mod intim: ĭ-am văzut vorbind intim. – Fals intím (după limba franceza ). Forme diferite ale cuvantului intim: intim-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTIM: ÍNTIM intimă (intimi, intime) 1) Care ține de însăși esența unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. 2) (despre persoane) Care este strâns legat prin ceea ce există mai frumos, mai profund; atașat prin sentimente puternice. 3) Care ține de viața personală. 4) Care este foarte apropiat (unul cu altul). 5) Care se produce într-un cerc restrâns. Petrecere intimă. [accentuat și intím] /<fr. intime, latina intimus Forme diferite ale cuvantului intim: intimă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTIM: ÍNTIM, -Ă adjectiv 1. Esențial, profund (într-un lucru, într-o problemă etc.); lăuntric. ♦ (figurat) Strâns, apropiat. 2. (Despre unele sentimente) Puternic, tare profund. 3. Legat prin prietenie puternică, prin sentimente puternice. // substantiv masculin Prieten bun, de aproape; confident. 4. Care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret. [< limba franceza intime, conform latina intimus]. Forme diferite ale cuvantului intim: intim-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intim: intim a. 1. care e cel mai dinăuntru, cel mai esențial: natura intimă a unui lucru; 2. care e în fundul sufletului: convingere intimă; 3. care se petrece în interiorul unei case, al unei familii: conversațiune intimă; 4. pentru care avem o vie afecțiune: amic intim. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTIM' ÎNTÎLNÍîntîlníreîntîlníșîntîlnitúrăÍNTIMintimáintimáreintimátintimátă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTIM Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intim dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Prieten intim. Intim al domnitorului. Relații intim. Relații intim între soți. Nota intim a conversației. Probleme intim. Petrecere într-un cadru intim. Scrisori intim. Natura intim a unui fenomen. ÍNTIM intimă intimi, intime 1 Care ține de însăși esența unui lucru, fenomen; inclus în partea lăuntrică a unui lucru, fenomen. Petrecere intimă. Probleme intim. Petrecere într-un cadru intim. |
GRAMATICA cuvântului INTIM? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intim. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTIM poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE intim? Vezi cuvântul intim desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intim?[ in-tim ] Se pare că cuvântul intim are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTIM |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a se lua la întrecere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
