eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intimplator


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
întîmplător [ în-tîm-plă-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU întîmplător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intimplator în mai multe dicționare

Definițiile pentru intimplator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLĂTÓR:
ÎNTÎMPLĂTÓR, -OÁRE, întîmplători, -oare, adjectiv Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare. ▭ Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18.
       • (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.
Forme diferite ale cuvantului intimplator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNTÎMPLĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLĂTOR:
ÎNTÎMPLĂTOR adjectiv

1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livresc) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (învechit) simptomatic. (Fenomen, eveniment intimplator.)

2. incidental, neprevăzut, (livresc) fortuit. (O întîlnire intimplator.)

3. arbitrar. (O alegere intimplator.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

întîmplător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întîmplător:
întîmplătór, -oáre adjectiv Din întîmplare, accidental. Eventual. adverb Din întîmplare.
Forme diferite ale cuvantului intimplator: -oáre
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'INTIMPLATOR'
ÎNTIMPINÁÎNTIMPINÁREÎNTÎMPLÁîntîmpláreîntîmplătórÎNTINÁîntinăciúneÎNTINÁREÎNTINÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întîmplător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întîmplător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Fenomen, eveniment întîmplător.
O întîlnire întîmplător.
O alegere întîmplător.

GRAMATICA cuvântului întîmplător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întîmplător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întîmplător poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul întîmplător sa indeplinească rolul de:

CUM DESPART ÎN SILABE întîmplător?
Vezi cuvântul întîmplător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întîmplător?
[ în-tîm-plă-tor ]
Se pare că cuvântul întîmplător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca sau a umbla ca pe ace?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor
creion chimic
a merge încet, cu grijă
a muri
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app