 | as |
|
| întîmplare [ în-tîm-pla-re ] VEZI SINONIME PENTRU întîmplare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intimplare în mai multe dicționareDefinițiile pentru intimplare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLARE: ÎNTÎMPLÁRE, întîmplări, substantiv feminin 1. Ceea ce se întîmplă, ceea ce se petrece; fapt, eveniment. Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67. Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Peripeție; aventură. Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130. Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50. Multe mici întîmplări am avut pin-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Nenorocire. Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59. Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126. 2. Ceea ce se petrece în mod incidental, în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; hazard. Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419. Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o verb reflexiv:ea. COȘBUC, P. I 317. • Locuţiune adverbiala Din întîmplare = (în mod) întîmplător, incidental. Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52. Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293. Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. id. P. 218. La întîmplare sau la (sau în) voia întîmplării = în voia soartei, în neștire, într-o doară, la nimereală. Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, vezi A. 18. Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123. Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200. (Popular) La toată întîmplarea = în orice caz. La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75. Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215. (Rar) De-o întîmplare sau pentru orice întîmplare = pentru orice eventualitate. Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261. – Variantă: tîmpláre (SBIERA, P. 114) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLARE: ÎNTÎMPLARE s. 1. caz, fapt. (intimplare din Vaslui.) 2. chestiune, fapt, lucru. (A survenit o intimplare neprevăzută.) 3. episod. (O intimplare din viața cuiva.) 4. pățanie, peripeție, (Moldova) jitie, (familial) istorie, tărășenie. (A trecut prin multe intimplare.) 5. împrejurare, ocazie, prilej. (intimplare a făcut ca...) 6. hazard, (figurat) loterie. (Totul a depins atunci de intimplare.) 7. nimereală, (Banat) zgoadă. (A face ceva la intimplare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întîmplare: întîmpláre forme Ceĭa ce se întîmplă (în bine saŭ în răŭ): ziarele publică întîmplările din lume. Din întîmplare, întîmplător, fortuit, cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). – Vechĭ tîmplare. vezi accident, caz, eveniment, azard. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTIMPLARE' întî́mpinÎNTIMPINÁÎNTIMPINÁREÎNTÎMPLÁîntîmpláreîntîmplătórÎNTINÁîntinăciúneÎNTINÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întîmplare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întîmplare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii întîmplare din Vaslui. A survenit o întîmplare neprevăzută. O întîmplare din viața cuiva. A trecut prin multe întîmplare. întîmplare a făcut ca. Totul a depins atunci de întîmplare. A face ceva la întîmplare. |
GRAMATICA cuvântului întîmplare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întîmplare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întîmplare poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE întîmplare? Vezi cuvântul întîmplare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întîmplare?[ în-tîm-pla-re ] Se pare că cuvântul întîmplare are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL întîmplare Inţelegi mai uşor cuvântul întîmplare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Din întîmplare = în mod întîmplător, incidental La întîmplare sau la sau în voia întîmplării = în voia soartei, în neștire, într-o doară, la nimereală Popular La toată întîmplarea = în orice caz Rar De-o întîmplare sau pentru orice întîmplare = pentru orice eventualitate |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bătaie de aripă sau de aripi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
