 | as |
|
| întrebător [ în-tre-bă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU întrebător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrebator în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrebator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREBĂTÓR: ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adjectiv (Mai ales despre privire) Care pare a pune o întrebare, care cercetează; interogativ, iscoditor. Își aruncară unii altora priviri și mai întrebătoare. PAS, Z. IV 74. Stăpînul locului se înfățișă cu zîmbet larg, întrebător de pofta mușteriilor. SADOVEANU, O. I S09. Își îndreptă privirea către colonel, întrebătoare, asemenea școlarului care stie lecția. SAHIA, N. 77. • (Adverbial) De două ori unul din tineri a întors capul spre mine și s-a uitat întrebător. SAHIA, U.R.S.S. 62. Indică mosafirului un scaun aproape de dînsul și apoi se uită la fiul său, întrebător. REBREANU, R. I 81. Forme diferite ale cuvantului intrebator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBĂTÓR: ÎNTREBĂTÓR intrebatoroáre (intrebatoróri, intrebatoroáre) și adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire intrebatoroare. A se uita intrebator. /a întreba + sufix intrebatorător Forme diferite ale cuvantului intrebator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREBĂTÓR: ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intrebator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREBĂTÓR: ÎNTREBĂTÓR, -OÁRE, întrebători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului intrebator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebător: întrebător, întrebători substantiv masculin (argoul lumii interlope) 1. anchetator. 2. procuror. 3. judecător. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebător: întrebătór adjectiv masculin, plural întrebătóri; forme singular și plural întrebătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrebător: întrebătór adjectiv masculin, plural întrebătóri; forme singular și plural întrebătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBĂTOR: ÎNTREBĂTOR adjectiv interogativ. (Ton intrebator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrebător: întrebător a. interogativ. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTREBATOR' ÎNTREBÁÎNTREBĂCIÚNEÎNTREBÁREîntrebátÎNTREBĂTÓRîntrebătúrăÎNTREBUINȚÁÎNTREBUINȚÁBILÎNTREBUINȚÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrebător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrebător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNTREBĂTÓR întrebătoroáre întrebătoróri, întrebătoroáre și adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire întrebătoroare. A se uita întrebător. /a întreba + sufix întrebătorător. Ton întrebător. |
GRAMATICA cuvântului întrebător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrebător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrebător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE întrebător? Vezi cuvântul întrebător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrebător?[ în-tre-bă-tor ] Se pare că cuvântul întrebător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrebător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vadoasă, vadoase, adjectiv în sintagma apă vadoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
