 | as |
|
| întrebuinţa [ în-tre-bu-in-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU întrebuinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrebuinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrebuinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întrebuința (forma la infinitiv) A întrebuința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA: ÎNTREBUINȚA verb 1. a aplica, a folosi, a utiliza, (rar) a practica. (A intrebuinta o nouă metodă.) 2. a (se) folosi, a (se) servi, a (se) sluji, a utiliza. (La ce intrebuinta acest dispozitiv?; intrebuinta ambele mîini.) 3. a circula, a se folosi, a se utiliza, a se uzita, (învechit) a se politici. (Aceste cuvinte se intrebuinta în mod curent.) 4. a (se) folosi, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui. (Se teme să intrebuinta o disciplină prea severă.) 5. a (se) folosi, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (intrebuinta diverse tertipuri.) 6. a (se) folosi, a (se) practica, a (se) utiliza. (Un obicei care se intrebuinta de mult timp.) 7. a consuma, a folosi, a utiliza, (învechit) a metahirisi. (A intrebuinta 2 m de sfoară pentru...) 8. a consuma, a folosi, a pierde. (Și-a intrebuinta toată ziua reparînd bicicleta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA: ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb I. tranzitiv A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. • reflexiv pasiv Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. • (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA: ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb I. tranzitiv A folosi, a utiliza. • reflexiv pasiv Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [ pronunție: -bu-in-] – În + trebuința. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚA: ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, verb I. tranzitiv A folosi, a utiliza. • reflexiv pasiv Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebuința: întrebuințá verb (silabe -bu-in-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu întrebuințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural întrebuințeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebuința: întrebuința, întrebuințez vezi r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrebuința: întrebuințá (a intrebuinta) (-bu-in-) verb, indicativ prezent 3 întrebuințeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTREBUINTA' ÎNTREBÁREîntrebátÎNTREBĂTÓRîntrebătúrăÎNTREBUINȚÁÎNTREBUINȚÁBILÎNTREBUINȚÁREÎNTREBUINȚÁTîntrebuințătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrebuința Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrebuința dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A întrebuința o nouă metodă. La ce întrebuința acest dispozitiv?; întrebuința ambele mîini. Aceste cuvinte se întrebuința în mod curent. Se teme să întrebuința o disciplină prea severă. întrebuința diverse tertipuri. Un obicei care se întrebuința de mult timp. A întrebuința 2 m de sfoară pentru. Și-a întrebuința toată ziua reparînd bicicleta. întrebuința diverse tertipuri. întrebuințá a întrebuința -bu-in- verb, indicativ prezent 3 întrebuințeáză. |
GRAMATICA cuvântului întrebuința? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrebuința. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrebuința poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întrebuinţa? Vezi cuvântul întrebuinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrebuinţa?[ în-tre-bu-in-ţa ] Se pare că cuvântul întrebuinţa are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrebuința |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala într-adevăr sau în adevăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul întrebuința se conjugă: ei ele întrebuințeáză
