 | as |
|
| întreţine [ în-tre-ţi-ne ] VEZI SINONIME PENTRU întreţine PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intretine în mai multe dicționareDefinițiile pentru intretine din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întreține (forma la infinitiv) A întreține conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚÍNE, întrețín, verb III. 1. tranzitiv A ține în stare bună, a păstra ceva în bune condiții. Întreține curat mașina. 2. tranzitiv A da, a asigura cuiva mijloacele materiale necesare traiului. A-și întreține părinții. ▭ Că bătrînul n-a avut bani spre a întreține cum se cade pe copiii săi, acolo unde îi trimisese nobilele sale intenții, aceasta este probabil. CĂLINESCU, E. 25. ♦ reflexiv A-și procura, a cîștiga mijloacele necesare traiului. Se întreținea din poleitul lentilelor comandate. CAMIL PETRESCU, T. II 212. 3. tranzitiv (Cu privire la ardere, foc etc.) A face să dureze, a alimenta. Oxigenul întreține arderea. • figurat Să gonim.... acea moliciune ce întreține dezbinarea și neunirea în inimile noastre. ODOBESCU, S. I 24. 4. reflexiv (Franțuzism) A sta de vorbă cu cineva; a vorbi cu cineva. Se întreținuse îndelung cu el. PAS, Z. IV 183. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚÍNE, întrețín, verb III. 1. tranzitiv A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. reflexiv recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după limba franceza entretenir). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚÍNE, întrețín, verb III. 1. tranzitiv A păstra în stare bună, în bune condiții; a face să dureze, a menține. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. reflexiv recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după limba franceza entretenir). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚÍNE verb III. 1. trecut A păstra în stare bună. 2. trecut, reflexiv A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. trecut A alimenta, a susține (arderea). 4. reflexiv A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conjuncție -țină. / după limba franceza entretenir]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚINE verb 1. a trăi. (Se intretine din retribuție.) 2. a (se) hrăni, a (se) susține, a (se) ține. (El își intretine părinții.) 3. a duce, a purta. (A intretine o corespondență vie cu...) 4. a menține, (figurat) a alimenta, a hrăni. (A intretine o atmosferă de suspiciune.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întreține: întrețíne (a intretine) indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrețín, persoana a doua singular: tu întrețíi, persoana întâi plural: noi întrețínem, persoana a doua plural: voi întrețíneți; conjunctiv prezent 3 să întrețínă; gerunziu întreținấnd; participiu întreținút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTREȚINE: ÎNTREȚÍNE verb vezi conversa, dialoga, discuta, vorbi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întreține: întreține verb vezi CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. VORBI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întreține: întrețíne verb ține Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRETINE' întrețésÎNTREȚÉSEÎNTREȚESÚTÎNTREȚINĂTÓRÎNTREȚÍNEÎNTREȚÍNEREÎNTREȚINÚTîntreținútăÎNTREVĂZÚT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întreține Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întreține dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se întreține din retribuție. El își întreține părinții. A întreține o corespondență vie cu. A întreține o atmosferă de suspiciune. Se întreține din retribuție. El își întreține părinții. A întreține o atmosferă de suspiciune. întrețíne a întreține indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrețín, persoana a doua singular: tu întrețíi, persoana întâi plural: noi întrețínem, persoana a doua plural: voi întrețíneți; conjunctiv prezent 3 să întrețínă; gerunziu întreținấnd; participiu întreținút. |
GRAMATICA cuvântului întreține? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întreține. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întreține poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întreţine? Vezi cuvântul întreţine desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întreţine?[ în-tre-ţi-ne ] Se pare că cuvântul întreţine are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întreține |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb de mai la vale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
