 | as |
|
| Intuiţie [ in-tu-i-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU intuiţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intuitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru intuitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE (< limba franceza , latina) 1. (FILOZ., PSIHOL.) Cunoaștere sau înțelegere nemijlocită, neprecedată de nici un fel de inferență, a adevărului unor propoziții, a realității exterioare, a valorilor, considerată a oferi o certitudine absolută în cunoaștere. ♦ (La Descartes) Cunoaștere imediată a noțiunilor și adevărurilor fundamentale, simple și ireductibile, ce nu mai pot fi supuse îndoielii și care constituie punctul de plecare al deducției. ♦ (La Bergson) Formă de cunoaștere sui-generis, superioară cunoașterii intelectuale, de aceeași natură cu instinctul și simțul artistic, înțeleasă ca un fel de simpatie prin care conștiința umană surprinde lucrurile în ele însele. • (La Kant) Intuitie pură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice intuitie a lucrurilor. 2. Descoperire bruscă, revelatorie, în aparență nepregătită, a unui adevăr, a soluției unei probleme etc. ♦ Inspirație, presentiment. 3. (La Schelling, Bergson ș.a.) Cunoaștere sui-generis, de natură în esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă, a esenței. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE, intuiții, substantiv feminin 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi pe cale rațională, uneori în mod spontan, adevăruri care de fapt se bazează pe experiența și cunoștințele dobîndite anterior. Cînd țăranul adoptă pe «onoare», are intuiția că «cinste» nu lămurește îndestulător ce verb reflexiv:ea să spuie el. SADOVEANU, E. 34. N-ai tu, fără să știi și fără să ți se spună, intuiția deosebirilor și a realităților în care ești chemat? ARGHEZI, P. T 78. 2. (În filozofia burgheză idealist-subiectivă) Capacitate înnăscută de contemplare lăuntrică, datorită căreia s-ar putea cunoaște adevărul fără participarea activității raționale, logice a conștiinței, fără ajutorul experienței. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE substantiv feminin 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. • pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. • inspirație, presentiment. (< limba franceza intuition, latina intuitio, italiana intuizione) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE, intuiții, substantiv feminin 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Inspirație, presentiment. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din limba franceza intuition, italiana intuizione. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE, intuiții, substantiv feminin 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru. – Din limba franceza intuition, italiana intuizione. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE intuitiei forme 1) Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare. 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; instinct. [G.-D. intuiției; silabe -tu-i-ți-e] /<fr. intuition, latina intuitio, intuitieonis Forme diferite ale cuvantului intuitie: intuitiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUÍȚIE substantiv feminin Capacitatea gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. [Gen. -iei, variantă intuițiune substantiv feminin / conform limba franceza intuition, latinat. intuitio – contemplare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intuiție: intuiți(un)e forme 1. Filoz. cunoașterea directă a adevărului fără intervenirea raționamentului; 2. facultatea de a înțelege iute, de a ghici. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intuiție: intuíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat intuíția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat intuíției; plural intuíții, articulat intuíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intuiție: intuíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat intuíția (-ți-a), genitiv dativ articulat intuíției; plural intuíții, articulat intuíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTUIȚIE: INTUIȚIE substantiv (psihologie) contemplare vie. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTUITIE' întufoșátînțuguíINTUÍintuíreINTUÍȚIEintuiționálintuiționísmintuiționístINTUIȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTUIȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intuiţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTUÍȚIE intuiȚiei forme 1 Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare. Intuition, latina intuitio, intuiȚieonis. |
GRAMATICA cuvântului INTUIȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intuiţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTUIȚIE poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intuiţie? Vezi cuvântul intuiţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intuiţie?[ in-tu-i-ţi-e ] Se pare că cuvântul intuiţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL INTUIȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul intuiţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexePură = formă a priori a sensibilității, condiționând orice i |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTUIȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da la sau într-o o parte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intuiție are forma: intuíții
