 | as |
|
| Invocaţie [ in-vo-ca-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU invocaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invocatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru invocatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE, invocații, substantiv feminin Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ specializare Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Variante: invocațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza invocation, latina invocatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE, invocații, substantiv feminin Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ specializare Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Variante: invocațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza invocation, latina invocatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE, invocații, substantiv feminin Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Rugă pe care unii poeți o adresează muzelor sau unor divinități, de obicei la începutul unui poem, pentru a le cere sprijinul în realizarea operei lor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE substantiv feminin 1. invocare. 2. procedeu artistic, rugăminte prin care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. ♦ invocatie retorică = invocație patetică. (< limba franceza invocation, latina invocatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE invocatiei forme 1) vezi A INVOCA. 2) Citare ca argument pentru susținerea unei afirmații. 3) Chemare a unui poet adresată muzei pentru a-l inspira. [G.-D. invocației] /<fr. invocation, latina invocatio, invocatieonis[1] Forme diferite ale cuvantului invocatie: invocatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCÁȚIE substantiv feminin Invocare. ♦ Parte a unei opere literare în care poetul se adresează muzelor sau unor divinități pentru a-l inspira. [Gen. -iei, variantă invocațiune substantiv feminin / conform limba franceza invocation, latina invocatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru invocație: invocáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat invocáția (-ți-a), genitiv dativ articulat invocáției; plural invocáții, articulat invocáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru invocație: invocați(un)e forme 1. acțiunea de a invoca; 2. la poeți: rugăciune adresată Muzei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invocație: invocáție substantiv feminin vocație[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INVOCAȚIE: INVOCAȚIE substantiv invocare. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVOCATIE' ÎNVOÁLBEinvócINVOCÁINVOCÁREINVOCÁȚIEINVOCAȚIÚNEinvocatórînvoealăÎNVOÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INVOCAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului invocaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INVOCÁȚIE invocaȚiei forme 1 vezi A INVOCA. Invocation, latina invocatio, invocaȚieonis[1]. |
GRAMATICA cuvântului INVOCAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului invocaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INVOCAȚIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE invocaţie? Vezi cuvântul invocaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul invocaţie?[ in-vo-ca-ţi-e ] Se pare că cuvântul invocaţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL INVOCAȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul invocaţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ invocatie retorică = invocație patetică |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INVOCAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Geologie; în sintagma crater adventiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul invocație are forma: invocáții
