 | as |
|
| Ispititor [ is-pi-ti-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ispititor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ispititor în mai multe dicționareDefinițiile pentru ispititor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPITITÓR: ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adjectiv 1. Care ispitește, atrăgător, ademenitor; prin extensie fermecător. Ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. REBREANU, R. I 249. Din adîncime Ielele-ți cîntară Chemări ispititoare, ca-n povești. CERNA, P. 123. 2. (Învechit) Care cercetează, iscoditor, căutător. Trimisu-și-a... căutători, Luceaferi ispititori. TEODORESCU, P. P. 20. Forme diferite ale cuvantului ispititor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPITITÓR: ISPITITÓR ispititoroáre (ispititoróri, ispititoroáre) 1) Care ispitește; care atrage și ademenește; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistență dorind puternic (prin diferite vicleșuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + sufix ispititortor Forme diferite ale cuvantului ispititor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPITITÓR: ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adjectiv 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; prin extensie fermecător. 2. (învechit) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ispititor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPITITÓR: ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adjectiv 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; prin extensie fermecător. 2. (învechit) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului ispititor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ispititor: ispititor a. și m. 1. care duce în ispită: duh ispititor; 2. cercetător: își urmă ispititoarea colindă peste Olt OD. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ispititor: ispititór, -oáre adjectiv Care te duce (te atrage) în ispită. Cercetător, iscoditor, spion; babele-s foarte ispititoare. Forme diferite ale cuvantului ispititor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPITITOR: ISPITITOR adjectiv ademenitor, atrăgător, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ispititor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ispititor: ispititór adjectiv masculin, plural ispititóri; forme singular și plural ispititoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ispititor: ispititór adjectiv masculin, plural ispititóri; forme singular și plural ispititoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ispititor: Ispititor ≠ dezgustător, scârbos Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISPITITOR' ispitéscISPITÍISPITÍREISPITÍTIspititorispititúrăISPÓLispolínispovead |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ISPITITÓR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ispititor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISPITITÓR ispititÓroáre ispititÓróri, ispititÓroáre 1 Care ispitește; care atrage și ademenește; tentant; îmbietor. /a ispiti + sufix ispititÓrtor. O perspectivă ispititÓr. |
GRAMATICA cuvântului ISPITITÓR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ispititor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ISPITITÓR poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ispititor? Vezi cuvântul ispititor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ispititor?[ is-pi-ti-tor ] Se pare că cuvântul ispititor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ISPITITÓR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în unele țări cabinet de instrucție?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
