 | as |
|
| Itinerar [ i-ti-ne-rar ] VEZI SINONIME PENTRU itinerar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului itinerar în mai multe dicționareDefinițiile pentru itinerar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR, itinerare, substantiv neutru Linia, drumul pe care se desfășoară deplasarea unui vehicul sau o călătorie cu indicarea localităților de pe parcurs. Pornește singur, la întîmplare sau după un itinerar precis, să caute, să întrebe. BOGZA, A. Î. 632. Itinerarul călătoriei îl știam de mult. BART, S. M. 11. ♦ Indicator cuprinzînd stațiile și orele de plecare și de sosire pe un parcurs. Cui e obicinuit cu mersul trenurilor, o oprire în afară de cele prevăzute la itinerar îi dă de gîndit. CARAGIALE, M. 142. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR, itinerare, substantiv neutru Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din limba franceza itinéraire, latina itinerarius. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR, itinerare, substantiv neutru Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din limba franceza itinéraire, latina itinerarius. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru itinerar: *itinerár, -ă adjectiv (latina itinerarius). Relativ la drumurĭ, la căĭ: măsurĭ itinerare. Itinerár n., plural e, și itinerariŭ n. (latina itinerarium). Indicațiunea unuĭ drum, planu uneĭ călătoriĭ. Carte care cuprinde acest plan saŭ descrie o călătorie. Forme diferite ale cuvantului itinerar: itinerar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR itinerare n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulației vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, latina itinerarius Forme diferite ale cuvantului itinerar: itinerare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR substantiv neutru Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [conform limba franceza itinéraire, latina itinerarium < iter – drum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERÁR substantiv neutru 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< limba franceza itinéraire, latina itinerarium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ITINERAR: ITINERAR s. 1. drum, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu, (astăzi rar) marșrut, (învechit, în Moldova) șleau. (itinerar urmat de un vehicul.) 2. linie, traseu. (itinerar aerian București-Paris.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru itinerar: itinerar n. cale de urmat spre a merge dela un loc la altul. ║ a. privitor la drumuri: măsuri itinerare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru itinerar: itinerár substantiv neutru, plural itinerare (itinerárii) Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru itinerar: itinerár substantiv neutru, plural itineráre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru itinerar: itinerár substantiv neutru, plural itineráre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ITINERAR' ÍȚIIUITINDÉNȚIEitineráitinerántITINERÁRITINERÁREitineráriuITINERÁTItis |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL itinerar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului itinerar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ITINERÁR itinerare n. Itinerar urmat de un vehicul. Itinerar aerian București-Paris. |
GRAMATICA cuvântului itinerar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului itinerar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul itinerar poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE itinerar? Vezi cuvântul itinerar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul itinerar?[ i-ti-ne-rar ] Se pare că cuvântul itinerar are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL itinerar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb din oficiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul itinerar are forma: itinerar
