 | as |
|
| Izvorî́ [ iz-vo-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU izvorî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului izvori în mai multe dicționareDefinițiile pentru izvori din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a izvorî (forma la infinitiv) A izvorî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZVORÎ́: IZVORÎ́, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv 1. (Despre apă) A ieși din pămînt, a țîșni la suprafață. Venea de departe Volga, izvorînd calmă dintr-un lac de pe lîngă Tver. STANCU, U.R.S.S. 181. Un șipot de apă... izvora din cîte un colț de piatră. ISPIRESCU, L. 17. Unde-mi cădea... Cișmea izvora. TEODORESCU, P. P. 470. ♦ figurat (Despre lacrimi, sînge etc.) A începe să curgă. O lacrimă, curată ca un mărgăritar, îi izvorăște din ochii mamei, și i se anină de geană. GÎRLEANU, 44. Măi neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău (= chipiu), Izvorînd din capul meu? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 316. • tranzitiv (Poetic) În lumea asta sînt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei. EMINESCU, O. I 235. ♦ figurat A răsări, a se arăta. În răsărit, pe dealuri depărtate, se rumeni zarea și luna roșie izvorî încet de pe pămîntul celălalt. SADOVEANU, O. V 417. Cuvîntul unic... îi izvorăște [lui Sadoveanu] în minte cu ușurința și siguranța cu care «notele» sar vertiginos, și totuși exact, de subt degetele unui prestidigitator al clavirului. IBRĂILEANU, S. 5. Cu-ncetu-nserează și stele izvorăsc Pe-a cerului arcuri mărețe. EMINESCU, O. IV 96. 2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obîrșia, a se trage din...; a rezulta, a deriva, a proveni. Dar ce fel de știință e asta care nu izvorăște din viață? DAVIDOGLU, M. 46. Drepturile, cum ți-am spus, izvorăsc din datoriile omului. BĂLCESCU, O. I 355. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZVORÎ: IZVORÎ, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; prin extensie (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ figurat (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ figurat A ieși la iveală; a apărea dintr-o dată; a răsări. 2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZVORÎ: IZVORÎ, persoană 3 izvorăște, verb IV. intranzitiv 1. (Despre apă) A ieși, a țâșni din pământ; prin extensie (despre ape curgătoare) a-și începe cursul, a-și avea obârșia. ♦ figurat (Despre lacrimi, sânge etc.) A începe să curgă cu putere; a șiroi. ♦ figurat A ieși la iveală; a apărea dintr-odată; a răsări. 2. figurat A lua naștere, a-și avea sursa, obârșia; a rezulta, a proveni, a se trage. – Din izvor. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izvorî́: izvorî́ (a izvorí) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea izvorắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea izvorî́, persoana a treia plural: ei / ele izvorấră, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea izvorấse; conjunctiv prezent 3 să izvoráscă; gerunziu izvorấnd; participiu izvorất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru izvorî: izvorî vezi 1. a-și lua cursul: Dunărea izvorâșțe din munții Pădurea-Neagră; 2. figurat a lua naștere, a se trage: în roiuri luminoase izvorînd din infinit EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izvorî́: izvorî́ verb, industrie rez. persoana a treia singular: el / ea izvorăște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural izvoráscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZVORÎ: IZVORÎ verb a veni, (învechit) a se scure. (De unde izvori acest rîu?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IZVORÎ: IZVORÎ verb vezi emana, proveni, purcede. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru izvorî: izvorî verb vezi EMANA. PROVENI. PURCEDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IZVORI' izvoráșizvorâtórizvorâtúrăizvorélIZVORÎizvorîtórizvorósizvorắscIZVORU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izvorî Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izvorî dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Izvorî́ a izvorî verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea izvorắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea izvorá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea izvorî́, persoana a treia plural: ei / ele izvorấră, m. De unde izvorî acest râu?. De unde izvorî acest rîu?. |
GRAMATICA cuvântului izvorî? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izvorî. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izvorî poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE izvorî́? Vezi cuvântul izvorî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izvorî́?[ iz-vo-rî́ ] Se pare că cuvântul izvorî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izvorî |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compuse: bou-de-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul izvorî́ se conjugă: ei ele izvoráscă
