 | as |
|
| Jupî́n [ ju-pî́n ] VEZI SINONIME PENTRU jupî́n PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jupin în mai multe dicționareDefinițiile pentru jupin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUPÎ́N: JUPÎ́N, jupîni, substantiv masculin (Învechit) 1. Titlu de politețe dat persoanelor care ocupau o anumită demnitate sau funcție înaltă. Jupîn Orheianu întinse iar cupa peste umăr. SADOVEANU, O. VII 158. Măi jupîne pîrcălabe, Tu din lanțuri mă sloboade. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 215. ♦ Titlu de politețe echivalînd cu «domn», «cucon». De vînzare ai oul ăsta, prietene?... – De vînzare, jupîne. ISPIRESCU, L. 267. Jupîn Dumitrache... eu gîndesc că numa ți-ai făcut spaimă degeaba. CARAGIALE, O. I 46. (Cu pronunțare regională) Stăi, giupîne, nu mai da, Că ți-oi spune tot ce știu. ALECSANDRI, P. P. 130. • (În personificări) Deasupra focului domol, Jupînii corbi dau rotocol. BANUȘ, B. 122. 2. (Uneori în opoziție cu slugă) Patron. Moșneagul se oprește, pipăie marfa, se tocmește cu jupînii. C. PETRESCU, S. 46. Neobișnuit cu trebile negustorești, părui stîngaci... și tot ce făceam nu plăcea gusturilor jupînului. DEMETRESCU, O. 95. Cum are slugă jupînul își are și el stăpînul. PANN, P. vezi II 35. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru jupî́n: jupî́n m. (din maĭ vechĭu jupan, titlu dat boĭerilor, vechea slavă županŭ, despre župa, regiune, ținut; sîrb. župan, șef de comitat, în Ungaria și [despre ung.] išpan, vătav, poloneză župan, zupan, șef administrativ în vechea Polonie, ung. ispán, șef de comitat. vezi pan). Odinioară, titlul onorific dat boĭerilor, apoĭ boeĭrinașilor și negustorilor, ĭar azĭ maĭ rar negustorilor saŭ meșterilor din partea lucrătorilor lor îld. stăpîn, patron saŭ domn, și de ordinar numaĭ Jidanilor în deriziune: jupîn (îld. jupînu) Herșcu, Nuhăm, Burăh, Șloĭm. În fabulă, titlu ironic dat animalelor: jupînu corb. vezi chir. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru JUPÎN: JUPÎN substantiv 1. Jupîn/ea, țig. (16 B I 60); -eni, -ești ss. (Glos). 2. Jupaniotu, C. ș.a. (Î Div). 3. Cu schimb, părții finale: Jupa b. (16 B VI 209; 17 B I 86). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru jupîn: jupîn substantiv verbal PATRON. STĂPÎN. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUPIN' JUPÁNIȚĂJUPELÍjupéscJUPÍjupî́njupîneásăJUPÎNEȘÍCĂjupîníțăJUPÍRE |
GRAMATICA cuvântului jupîn? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jupîn. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jupîn poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jupî́n? Vezi cuvântul jupî́n desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jupî́n?[ ju-pî́n ] Se pare că cuvântul jupî́n are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Car funebru sau funerar, mortuar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
