eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție juratoare


PLURALGRAMATICĂSILABE
Jurătoare [ ju-ră-toa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU jurătoare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului juratoare în mai multe dicționare

Definițiile pentru juratoare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jurătoare:
jurătoáre (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat jurătoárei; plural jurătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat



jurătoare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jurătoare:
jurătoáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat jurătoárei; plural jurătoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'JURATOARE'
JURASIÁNJURÁSICJURÁTjurătoáiejurătoárejurătóiJURĂTÓRJURĂTORIjurătúră



GRAMATICA cuvântului jurătoare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jurătoare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul jurătoare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul jurătoare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul jurătoare are forma: jurătoáre
VEZI PLURALUL pentru jurătoare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE jurătoare?
Vezi cuvântul jurătoare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jurătoare?
[ ju-ră-toa-re ]
Se pare că cuvântul jurătoare are patru silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A avea sau a fi în pasă bună sau proastă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală
persoană aparținând unei ramuri îndepărtate a familiei cuiva
a avea noroc sau ghinion la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile sau nefavorabile; a-i reuși sau a nu-i reuși cuiva ceva
vărsat de vânt
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app