 | as |
|
| Jurisprudenţă [ ju-ris-pru-den-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU jurisprudenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jurisprudenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru jurisprudenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, substantiv feminin 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către tribunale sau alte organe de jurisdicție, prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori, în lipsă, prin determinarea normei juridice aplicabile cazului, cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărîrilor pronunțate de unul sau mai multe tribunale ori alte organe de jurisdicție, privitor la o anumită materie juridică. 3. (Învechit) Știința dreptului. Era un om versat in jurisprudență. NEGRUZZI, S. I 333. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ substantiv feminin 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicție prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărârilor pronunțate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicție. 3. ((livresc)) Științe juridice; drept. [conform limba franceza jurisprudence, latina iurisprudentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudente, substantiv feminin 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; specializare ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Analiza naturii dreptului și a sistemelor juridice; filosofia dreptului. – Din limba franceza juris- prudence, latina jurisprudentia. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, substantiv feminin 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; specializare ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din limba franceza jurisprudence, latina jurisprudentia. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru jurisprudență: jurisprudénță forme, plural e (latina jurisprudentia, despre jus, gen. juris, drept, și prudentia, știință). Știința dreptuluĭ. Modu în care tribunalele decid de ordinar în privința cutăruĭ saŭ cutăruĭ punct: jurisprudența înlocuĭește de multe orĭ tăcerea legiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ jurisprudentae forme 1) Ansamblu de principii juridice; știință a dreptului. 2) Ansamblu de decizii sau soluții date de un organ de jurisdicție în anumite probleme de drept. [G.-D. jurisprudenței; silabe -ris-pru-] /<lat. jurisprudentia, limba franceza jurisprudence Forme diferite ale cuvantului jurisprudenta: jurisprudentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDÉNȚĂ substantiv feminin 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (specializare) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< limba franceza jurisprudence, latina jurisprudentia) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JURISPRUDENȚĂ: JURISPRUDENȚĂ substantiv drept, (învechit și popular) legile (plural articulat), (învechit) drit. (Învață jurisprudenta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jurisprudență: jurisprudénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat jurisprudénței; plural jurisprudénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jurisprudență: jurisprudénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat jurisprudénței; plural jurisprudénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JURISPRUDENTA' jurisconsúltăJURISDÍCȚIEJURISDICȚIONÁLJURISDICȚIÚNEJURISPRUDÉNȚĂJURISPRUDENȚIÁLJURÍSTjurístăJÚRIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL JURISPRUDENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jurisprudenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JURISPRUDÉNȚĂ jurisprudenȚĂe forme 1 Ansamblu de principii juridice; știință a dreptului. Învață jurisprudenȚĂ. |
GRAMATICA cuvântului JURISPRUDENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jurisprudenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul JURISPRUDENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE jurisprudenţă? Vezi cuvântul jurisprudenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jurisprudenţă?[ ju-ris-pru-den-ţă ] Se pare că cuvântul jurisprudenţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL JURISPRUDENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie las dacă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul jurisprudență are forma: jurisprudénțe
